Arhiva pentru decembrie, 2006

Alchimia apei de foc a Ardealului

Aceasta este o contributie gazduita. Autorul se numeste Stefania Luca.  Mi s-a parut atat de “pentru Capsula Timpului” ca nu m-am putut abtine sa nu v-o arat. (Adrian)
_____________________________________________________

Gavrila are 50 de ani, a fost miner si toate concediile lui au fost toamna, in timpul cand se fierbe horinca.
Gheorghe Jipa si cazanul sauGreu nu-i a face horinca, da-s cateva reguli pe care trebe sa le stii. Daca-ti trebuie horinca curata, lasa poamele sa cada pa pamant, culege-le si nu le spala ca sa nu iei de pe ele drojdia naturala. Altfel, trebuie sa pui drojdie din magazin si nu mai ii horinca buna”.

Urmeaza apoi macinatul poamelor, dar prunele e mai bine sa ramana cu samburele intreg. Se pun in butoaie si se acopera cu folie de plastic. “Apoi sezi-asteapta pana lucra poamele. Isi fac ele treaba, tu n-ai randul lor. Din cand in cand, da folia la o parte sa vezi podu’ (partea de deasupra – n.r.) si, cand vezi ca se arata cum ca s-ar rupe, atunci e vremea fiertului”, spune Gavrila.

Abia din acest moment incepe arta. “Uita-te cu atentie la brener. Daca are nasu’ si obrajii rosii, e semn ca gusta din horinca pana nu mai stie de el. Si uita-te cat de curat ii langa cazan”, povatuieste gospodarul.

Fructele fermentate se pun cu galeata in cazan. Apoi se asaza capacul si (…)

>> Pentru restul retetei vizitati blogul-gazda al lui Adrian Cristea, Cristealizari

Mandria de a fi bun (Insemnarea anului pe blogul meu)

Cateodata in viata cuiva apre un om care ii poate schimba radical opiniile, gandirile, trairile, sentimentele etc. Astazi a fost una din zilele in care am cunscut, intr-adevar o astfel de persoana.

e fapt il stiam de mai demult, si il apreciam enorm.

Aernout Van Lynden este profesorul meu de jurnalism la Universitatea Americana din Bulgaria. Un om cu o experienta de 20 de ani ca reporter de razboi, un om care a vazut multe la viata lui.

I-a conoscut pe Milosevic, pe Van Karadjic, pe Lady Di, si multi multi altii. A depus 4 marturii la Tribunalul de la Haga, dintre care doua impotriva lui Milosevic, in timpul procesului acestuia, de fapt Van Lynden a fost chiar un martor cheie in acel proces.

Acum e la AUBG.

Astazi m-a chemat la el in birou. Facusem o prezentare despre Advertising – mai exact – The Marlboro Man – si a dorit sa discutam nota mea. Nu ma asteptam sa iau A – poate A- sau B+ – mi-a spus ca m-am descurcat excelent, si ca e mandru ca sunt studentul lui – mi-a vorbit despre notiunea de jurnalist – m-a intrebat daca, intr-adevar asta vreau sa fac. I-am raspuns ca da. De cand eram mic jurnalismul a fost visul meu. Si a fost bucuros cand a auzit asta. Mi-a placut ca a zambit pe parcursul intregii conversatii, si m-a privit direct in ochi.

>> Citeste mai departe pe blogul Reverberatii – blog civilizat - Marius Nicolescu, Constanta_

Hop si eu in lada cu zestre!

As vrea sa pun si eu in lada cu zestre pentru Europa un blog… blogul meu din studentie: Detinut in facultate… doar asa, ca sa stim cu ce o sa se ocupe studentii peste 5-10 ani. As vrea sa mai pun niste fotografii de prin locurile unde am copilarit, sper sa ramana la fel. Nu se putea sa o uit pe nepotica mea:
Peste 10 ani o sa revin cu fotografii :) .

La capitolul asteptari:
In 5 ani vreau si eu o sotie si un copil! Nu cred ca vreau prea mult.

>> Insemnare preluata de pe blogul aiureli.ro – Dani Muresan, Baia-Mare_

Peste zece ani

Vreau să văd brandurile produselor ecologice româneşti, promovate aşa cum se cuvine.

Vreau să văd cultura urbană renăscută. Vreau să văd elitele la locul lor, autentice, respectate.

Vreau să depăşim bunăstarea miticului 1938.

Vreau să văd profesionalism în orice domeniu.

Vreau să văd o civilizaţie de calibru european.

>> Preluare de pe blogul Eliza’s Wor(l)d – Eliza, Zalau_

Vizita de Craciun

Am facut traditionala vizita de Craciun la parinti intr-un sat dobrogean si oarecum dunarean ( 10 km de Dunare). Inevitabil a trebuit sa tin de porc. Rudele si vecinii (inca) se ajuta intre ei ca sa-i faca felul nefericitului animal.

“Ai visat urat asta-noapte?”, este intrebat porcul inainte de a fi scos din cocina. Aceleasi probleme in fiecare an. Le stiu de cand eram copil. Oare unde sa fie taiat si cum sa fie rasturnat porcul? Cutitul parca e prea mic si are lama prea moale? Cel care taie e milos si moare porcul greu. “O sa fuga porcul cu paiele in cap”, etc. Discutii pe tema zilei: de la anu’ nu mai ai voie sa tai porcul. Este aproape singurul lucru care se stie in legatura cu integrarea in UE. Daca nu aparea problema asta, integrarea trecea neobservata. Unii spun ca nu mai ai voie sa cresti mai mult de trei porci, altii ca nu mai ai voie sa-i vinzi. “Iti vor controla in curte ca pe vremea lui Ceausescu”, conchide taica-miu pe tonul unui filosof al istoriei ciclice. Odata sacrificiul indeplinit cu toate secventele lui (parlitul, razuitul, desfacutul, tochitul, etc.), oamenii se considera pregatiti ca sa intampine sarbatorile. (…)

>> Pentru a afla cum a decurs vizita in continuare, vizitati blogul Documentare Romania – Marin Pruteanu, Bucuresti_

Mesaj catre mine peste 10 ani, #2

Continuu cu contributiile video dedicate, in ideea unui “Mesaj catre mine peste 10 ani

Dupa cum spuneam, am profitat de Netoo Party si am intervievat participantii. I-am rugat sa-si faca un bilant al anului care se incheie si sa-si trimita un mesaj peste timp. Astazi, alti trei:

1) Filip
Filip Lepus, Bucuresti – filip.ro

2) Musette
Alina Hodovanu, Bucuresti  – ganduri-la.blogspot.com

3) Rares
Mirica Rares, Bucuresti – netboy.ntb.ro

>>Preluare de pe blogul Cristealizari – Adrian Cristea, Bucuresti_

Craciun romanesc

Telefonul suna. Si suna, suna. De citeva zile, mai mult ca oricind, pe ecran se intind numere necunoscute. Imi zic in mintea mea c-or fi studenti care tin sa-mi faca urari in prag de sarbatori. E drept, o parte sint studenti. Dar multe dintre apeluri vin de la oameni pe care nu i-am mai vazut de un an, doi si chiar mai mult. Sint prieteni, fosti colegi, cunostinte, fosti vecini, oameni care au ales sa plece din Romania pentru a trai in Italia, Spania, SUA, Canada, Grecia, Norvegia, Franta, Marea Britanie…

Gabi, in Chicago, lucreaza pentru o firma de audit contabil. Anca, in Grecia, are un cabinet stomatologic, Gabi, in Norvegia, tocmai si-a cumparat o casa intr-un orasel aflat dincolo de cercul polar, intr-o zona in care noaptea polara e o realitate, Iolanda lucreaza intr-o salon cosmetic din Roma, Ana, dupa ce a nascut, a plecat de la motelul pe care-l administra in Spania si acum e muzeograf… Zeci de povesti de viata care pina mai ieri se impleteau cu a mea au de citva timp un drum cu totul aparte…

Pentru ca e Craciun, cei mai multi dintre prietenii si cunoscutii mei s-au intors acasa. Unii sint multumiti de traiul de afara, altii inca trag speranta ca se apropie ziua in care le va fi mai usor. E drept, de la an la an, chipurile lor sint mai senine, iar disperarea si lacrimile sfisietoare pe care le-am zarit pe feţele lor cindva sint date uitarii. Le-a fost greu la inceput. Le-a fost dor. S-au intrebat de sute, de mii de ori daca n-ar fi mai bine sa faca drumul inapoi. Treptat insa s-au acomodat. Acum dupa ce si-au gasit rostul acolo, de un singur lucru le mai este dor: sa-si petreaca sarbatorile de iarna ACASA. Asa ca pun la cap putinele zile de concediu la care au dreptul, platesc dublu si chiar triplu pretul biletelor de avion din aceasta perioada si vin ACASA. Iar cuvintul acesta e aproape magic pentru ei, desi tocmai din cauza lui au plecat cindva de aici.

>> Citeste mai departe pe blogul Mihaelei Berneaga, Iasi_

Mesaj catre mine peste 10 ani, #1

Astazi incepem, in premiera, contributiile video dedicate, in ideea unui “Mesaj catre mine peste 10 ani

Am profitat de Netoo Party si am intervievat participantii. I-am rugat sa-si faca un bilant al anului care se incheie si sa-si trimita un mesaj peste timp. Astazi, primii trei:

1) The Tudor
Tudor Muscalu, arhitect, Bucuresti – thetudor.blogspot.com

2) Maria
Maria Cornea, 22 de ani, Bucuresti  – pietricele.blogspot.com

3) Silvia
Silvia Gheorghe, 25 de ani, copywriter, Bucuresti – littlefluffyrabbits.blogspot.com

Hei, maine mai urmeaza 3!

>> Preluare de pe blogul Cristealizari – Adrian Cristea, Bucuresti_

Despre proiect

De mai multe zile am “ochit” proiectul Zestre pentru Europa – Capsula Timpului!

Furat de timp, cu multimea de lucruri mai marunte sau mai importante, am lasat timpul sa se scurga (rau am facut) în defavoarea acestui proiect.

La prima vedere nici nu stiu ce aş putea introduce în Capsula Timpului?

Poate revista-blog Atlantis de Nord a studentilor mei de la Inginerie si Management sau blogul doctoranzilor sau micul muzeu virtual al tehnicii realizat de studentii mei de la Inginerie Mecanica si Inginerie Industrială sau poate studenţii şi foştii studenţi rămaşi în lumea blogging-ului?

i-ar placea sa organizăm un blogger-party, în “buricul târgului”, aşa o adunare plănuită şi care să se şi întâmple…..sa ne cunoaştem, să ne fotografiem, să facem un blog al bloggerilor din oraş, să ne stim cei care suntem….si aşa să intrăm în Capsula Timpului!

>> Insemnare preluata de pe blogul Nerezonabilul Profesor – Mircea Lobontiu, Baia- Mare_

Doua lumi

De sarbatori am facut 2 calatorii fabuloase: prima, in mediatizata Second Life, a doua, in satul in care m-am nascut, la fel de incredibil: lumina pe toate strazile, chiar si ghirlande de sarbatori, apa curenta peste tot, club la caminul cultural renovat dupa ce ajunsese in paragina dupa ‘89, dar si o stare de violenta omniprezenta in toate formele de negociere si de interactiune, o neincredere generalizata alimentata de confuzia creata de destructurarea sociala si de contorsionarea culturala.

Un paradoxal experiment etnologic si sociologic ramas mi se pare nestudiat.

Efectul combinat al unor proiecte de civilizare vizibil impuse si al consecintelor perverse ale unei modernitati de aculturatie.

O umanitate ramasa fara valori consensuale si o civilizatie careia ii lipsesc institutiile stabile si fertile.

>> Insemnare preluata de pe blogul Documentare Romania – Marin Pruteanu, Bucuresti_

Prin obiectivul aparatului de fotografiat

>> Fotografii din Romania. Multe. Le puteti vedea AICI, semnate de Ruxandra si Ciprian  (cyrux7894), Bucuresti_

Colindul cu Tarca si Ursul

Odata cu Craciunul am mai gasit ceva de imortalizat in Capsula Timpului. Nu e un obiect ci sunt o mana de oameni si obiceiul pe care il respecta an de an. Sunt cei care inainte de Craciun si Anul Nou pun mana pe trompete. tromboane, viori, tobe si cine mai stie ce si pornesc pe strazile orasului.Chiar daca multi dintre ei sunt tigani si lumea se uita urat la ei vin an de an cu aceleasi colinde si cu aceiasi voie buna. Chiar daca scopul este strangerea banilor nu esti obligat sa platesti. Poti privi linistit spectacolul si apoi sa intri in casa. Daca vrei sa imortalizezi momentul sunt mai mult de cat bucurosi si nu cer nimic.

In Ardeal acest obicei se numeste Tzarca. Cantaretii sunt insotiti de o “papusa” creata din hartie creponata colorata ce are un cioc de lemn. Papusa este imbracata de catre unul dintre ei, Tzarca fiind cea care se aude pentru prima data atunci cand vin colindatorii. Derivat din acest obicei este si venitul cu Ursul. Unul dintre colindatori se imbraca cu un costum de urs, iar odata cu colindetele se cante si cateva melodii pentru “urs”.

>>Pentru continuare si restul fotografiilor vizitati blogul Alexandrei Groza, Bucuresti_

The goat ( capra )

Another beautiful winter custom in Romania, is the dance of “the goat”.

This custom lasts from Christmas until New Year. The masks of only one animal, whose name varies from a region to another, replace many times the biblical characters: stag in Hunedoara, goat or “turcă” in Moldavia and Ardeal, “borită” in South Transylvania.

This custom is also called “brezaia” in Wallachia and Oltenia, because of the multicoloured appearance of the mask. A noisy children group accompanies the mask.

The goat jumps, jerks, turns round, and bends, clattering regularly the wooden jaws.

In town, this show is to be remarked by its originality of the costumes and of the choreography.

This tradition comes from the ancient Roman people and it reminds us of the celebration of the ancient Greek gods.

>> Insemnare preluata de pe blogul sparking curious mind – Claudiu Florea, Iasi_

Netoo #4 – The Movie

vlcsnap-186807.jpg

Atata v-am amenintat cu filmul de la Netoo Party ca acum trebuie sa ma tin de cuvant.
Iata, s-au straduit sa ramana totul inregistrat:

Imaginea: Rares Mirica, Alina Hodovanu, Cristi Dorombach

vlcsnap-186980.jpgMontaj: Cristi Dorombach

Reporter: Adrian Cristea

Asa inacaaat, Doamnelooor si Domniloooor…..

Netoo#4 -The Movie!!!

Cam “asa” ne-am distrat, “asa” a fost, despre “asta” am vorbit toata seara (evident, ce credeati, cu doi “iepurasi de fata”…).

Au aparut comentarii ca nu au fost niste vedete.
Da, asa e! N-au putut. Sau n-au stiut. Sau n-au vrut.
So…?

Noi, cam asta am facut!
Voi?

>> Insemnare preluata de pe blogul Cristealizari – Adrian Cristea, Bucuresti_

La intalnire au fost:

vezi semnaturile: Lista de prezenta

Merry Christmas!

Exista un Dumnezeu…sau poate un Mos Craciun! :)

E 25 decembrie 2006. Credeam ca acest Craciun e compromis in totalitate in materie de zapada…dar, ma uit pe geam si a inceput sa ninga. Vreau sa inghet aceasta clipa in Capsula Timpului. O clipa care m-a facut sa zambesc.

Afaraaaa ningeeeee!

>> Insemnare preluata de pe blogul lui Andrei Sava – Iasi_

Pitaraii, vestitorii Craciunului

Pitaraii, vestitorii Craciunului
(…)

Obiceiul Pitarailor este pastrat in comunitatile de momarlani inca de pe vremea dacilor si are ca semnificatie sacrificiul adus Divinitatii ca multumire pentru rodnicia holdelor si a pomilor. Adunati in cete, copiii si tinerii din sat imbraca straie populare, iar in noaptea de Ajun impodobesc steaguri cu clopotei, naframe multicolore, ciucuri si coronite de flori, pe care le agata pe prajini, iar a doua zi dimineata pornesc, calare, la colindat. Cetele de pitarai sunt primite in gospodarii cu strigate de veselie si daruri, iar obiceiul spune ca nimeni nu are voie sa ceara mai mult decat primeste, altfel risca sa fie exclus din grup. Dupa impartirea darurilor, in ograda se incinge dansul pitarailor, denumit invartita jieneasca, in acompaniament de fluiere.
“Cat ii Soarele de sus / Pitarai ca-n Jiet nu-s/ Cu feciori inalti-frumosi/ Si la minte sanatosi/ Cat ii Soarele de mare/ La Jiet intai rasare” – striga cetele de pitarai versurile invatate de la cei mai in varsta, care la randul lor au facut parte din aceste cete de colindatori. Potrivit credintei populare, ei pot umbla liberi prin casele si curtile oamenilor pentru ca sunt purtatori de noroc si fericire.

Carmen Cosman, Petrosani_
( Materialul a aparut in cotidianul Romania Libera din 27 decembrie 2006 )

>>Pentru a afla cum s-a desfasurat obiceiul anul acesta, vizitati-l pe Adrian

pre Ajun

afm.jpg

>> Imagine preluata de pe blogul i-photo.ro- Iasi_

De ce astept sa ajung acasa

In primul rand pentru a-mi revedea parintii si sora. Dar nu despre asta am vrut sa scriu. Ci despre ceva ce ma surprinde de fiecare data cand merg la ai mei (in Constanta).

Respectiv viteza in care adopta schimbarile care acum cativa ani pareau o realitate indepartata.

In primul rand au renuntat demult la conexiunea de internet dial-up in favoarea celei prin cablu.

Apoi ii aud pe parintii mei spunand ca Laura, sora mea mai mica, sta prea mult la calculator. Respectiv la “internet”.

Si asta n-ar fi mare supriza, pentru ca stim cu totii cum e cu tinerii si cu internetul.

Insa nu de putine ori mi se intampla sa trec prin fata biroului tatalui meu si sa-l vad aplecat la calculator. Studiaza site-uri financiare. Bursa. Fonduri de investitii. Eu i-am aratat la un moment dat Wall-Street.ro, si de atunci il deschide din “favorites”.

Ca sa va faceti o imagine, tatal meu este medic ginecolog. Calculatorul nu insemna mare lucru pentru el, pana acum un an-doi. Era doar lucrul ala indispensabil pe care trebuia sa il cumpere pentru mine si pentru Laura.

In ultima vreme insa ma tot cheama sa-i rezolv task-uri “imposibile” la calculator. Cum ar fi “intrarea in adresa lui de email”.

Eu am probleme sa ii explic notiunea de “browser”. Sau sa-l fac sa inteleaga ca internetul nu poate fi vazut ca un dat, ci printr-o “aplicatie software”. Ca un site are un “URL”, si ca se poate ajunge la el si altfel decat din Google sau din “favorites”.

>> Citeste mai departe pe blogul lui Dragos Dehelean – Bucuresti_

Insemnare de parinte ( softist )

Tudor si Victor acum 10 ani

Cu multi ani in urma, Ana Blandiana, pe care o divinizam pana in acel moment, spunea intr-un interviu ca nu si-a dorit sa aiba copii, intrucat o viata nu ii este destul spre a se cunoaste pe ea insasi.

Doamne, cat de tare s-a inselat!

Eu am imensul privilegiu de a trai inca doua vieti, ale fiilor mei, Victor ( 11 ) si Tudor ( 17 ), de a creste, a ma forma, a ma re-forma, a deveni mai buna, a invata de la ei, alaturi de ei, a ma stradui sa le fiu contemporana.

Dar pentru ca acesta nu este chiar un blog personal, voi scrie cate ceva despre cum invatam impreuna sa invatam si cum invatam tehnologia informatiei.

Cum au inceput sa invete

Bineinteles ca amandoi au invatat literele din cartile ce le citeam zilnic, din jocuri, dar si localizandu-le pe tastatura.

Nu am mai avut atata timp pentru Victor si totusi el a prins mai repede multe lucruri, de la Tudor.

Mergea de-a busilea cand Tudor a intrat in clasa intai – la 6 ani si 3 saptamani, da, si-a dat examenul de engleza la 5 ani si 9 luni; a crescut sub biroul fratelui sau, primind cate o carte de rasfoit.

A invatat sa socoteasca incercand sa-si faca spatiu pentru a instala diferite jocuri; imi amintesc ca nu avea 3 ani cand ma intreba daca mai poate sterge 1 M, ca are 199 liberi si sa faca 200.

Stiluri de invatare

Le place sa citeasca? Da, dar selectiv.

Cum parcurg parte din literatura engleza? Transforma fisierele text in audio si le asculta pe iPod-uri mergand cu rolele sau bicicleta.

Sau vizioneaza ecranizarile.

Asa ca stiu ca nu voi da gres daca in cursurile online voi alterna textul cu podcasturi audio si video.

Metodologii de invatare

Le place sa invete prin testare, descoperire.

Proiectele de grup le prilejuiesc momente agreabile cu colegii.

Tudor are un grup de prieteni de pe vremea gradinitei cu care acum, colegi la liceu fiind, realizeaza proiecte la informatica; au castigat concursuri, si-au vandut deja un proiect unei firme de software.

Ca sa invete Java impreuna cu colegii – stiam ca doar asa, antrenandu-se cu ceilalti, va invata – am facut un curs online Java de vacanta pentru clasa sa.

In cursurile mele utilizez ca metodologii de invatare Problem Based Learning, studii de caz sau proiecte de grup.

>> Citeste mai departe pe eLearningBlog – Carmen Holotescu, Timisoara_

Orasul Iasi – Unghiuri…

>> Vezi si alte imagini pe blogul lui Andrei Sava, Iasi_

Pagina Următoare »


a

Arhiva

Linkuri Technorati

Trafic Bloguri

trafic ranking

Blog Stats

  • 40,867 hits