>> Preluare de pe blogul Terorism de cititoare – Luciat, Bucuresti_
Razvan Radulescu, Teodosie cel Mic, Polirom, 2006
- interviuri cu Razvan Radulescu (de Elena Vladareanu si de Ovidiu Simonca)
Mihai Iovanel: „Pana la urma, cartea provoaca (mie mi-a provocat) dependenta. Dependenta are aici chipul unui fel de fericire natanga si intensa. Am inceput sa recitesc romanul imediat ce l-am terminat. […] Ceream intr-o cronica de saptamana trecuta, pe un ton excedat-isteric, o carte care sa nu-si bata joc de Poveste. Gata, s-a rezolvat. Mersi.”
Bianca Burta-Cernat: „Razvan Radulescu ne-a dat o carte rara, construita – cu acribie si ingeniozitate – pe o obsesie autentica. Teodosie cel Mic este de departe cea mai buna carte romaneasca de proza aparuta anul acesta si, neindoielnic, unul dintre titlurile de virf de dupa ’89. Ar putea sta foarte bine pe acelasi raft cu Orbitor. E, de asemenea, un produs de export, de valoarea caruia nu stiu daca ne dam cu adevarat seama…”
Mi-e putin mila de scriitorii romani care se afla la ora asta in chinurile creatiei si dau peste Teodosie cel Mic. Probabil ca multi dintre ei se simt niste incepatori sau niste terminati. Ma tot gindesc de citeva zile cum sa scriu despre cartea asta. E o problema de alegere a cuvintelor. Ce sa zic, stralucitoare, extraordinara, perfecta, impecabila, inepuizabila, „un roman total bulversant” (cum zice Bogdan Alexandru-Stanescu)? Nici unul din adjectivele astea nu e deplasat. Si se mai pot adauga si altele.
Ce te izbeste in primul si-n primul rind, de cum te apuci de citit, e faptul ca e impecabil scrisa. Mie nu mi s-a mai intimplat sa gasesc un alt roman romanesc atit de fara defecte. Dialogurile suna exact asa cum trebuie, personajele vorbesc cu adevarat intr-o limba reala, vie si imediat recognoscibila. Sint si pasaje care te trimit in alte epoci, cam ca in Caragiale sau in discursurile comuniste sau… in Levantul lui Mircea Cartarescu, pe scurt, care Cartarescu te trimite in toata literatura romana. In cea mai mare parte insa epoca e a noastra, aia pe care o traim chiar acum. Cu ironia si umorul ei salbatic. Nicaieri nici o scapare, n-am detectat nici cea mai mica stridenta sau inadvertenta (e vorba de 432 de pagini, format mare, corp de litera destul de mic). Nu numai in dialoguri, nicaieri.
>> Citeste mai departe pe blogul Terorism de cititoare – Luciat, Bucuresti_
0 Răspunsuri to “Cumpar tricou cu Somnul Protector in acvariu de lupta!”