Capsula Timpului

Avem bucuria ca dupa aparitia articolului Amintiri - Capsula timpului, pastrata pe net, Alina Munteanu sa ne anunte ca Jurnalul National participa la proiect cu cateva articole referitoare la aderare - multumiri:

• Internet - Romanii nu se inghesuie la .eu - Alexandru Radescu, 6 ianuarie 2007
• Europa, te iubesc! - Marius Tuca, 3 ianuarie 2007
• Hai Aderare! – Devenim romani cu buletin de Europa - Irina Cristea, 29 decembrie 2006
• Drepturi depline – ‘In Uniunea Europeana intra o Romanie mixta’ - Irina Cristea, 28 decembrie 2006
• Integrare hard si integrare soft - Alina Munteanu, 21 decembrie 2006
  
• IT&C la standarde europene - Mihai Manole, 21 decembrie 2006
  
• Pace, pace - Romania, o turta dulce - Irina Cristea, Oana Stancu, 15 decembrie 2006
• Toate apelurile vor fi inregistrate - Cristian Ionita, 22 septembrie 2006.

Bucuresti_

Sunt un om normal. Ma duc sa fac cumparaturi si la Mall, dar si de pe tarabele din Obor. Si trebuie sa marturisesc ca ipostaza a doua nu-mi displace. Are, asa cum citeam eu printr-o carte (mai fac si de-astea, chiar daca ma duc la shopping in Mall!), “patina autentica”!

Ei bine, eram la cumparaturi inainte de Sarbatori si forfoteam pe “aleile” “Mall-ului” din Obor, in cautare de ceva ce vazusem la o prima trecere, dar cand am revenit parca intrase in pamant!

Si cand am dat ochii peste cap de exasperare (parcurgeam a treia oara aleea, eram sigura ca pe aia trebuie sa fie si totusi…nimic!), am dat de ELE!

Steagurile “infratite” deja ale Romaniei si Uniunii Europene. In motul bazarului!

Oare inocentii care le arborasera, cu atata mandrie “integrata”, au idee ca, cel mai probabil, Uniunea Europeana va pune capat rapid, prin reglementarile ei, acestui timp de comert ?

>> Insemnare preluata de pe blogul Gânduri - Alina Hodovanu, Bucuresti_

Dragă Ruxx,

Mă întreb ce faci… Mă întreb cât de caldă sau cât de friguroasă e iarna acum… Mă întreb dacă de Crăciun a nins… Mă întreb dacă te-ai schimbat în vre-un fel… Mă întreb cine o fi preşedintele României… Mă întreb dacă s-au mai schimbat actorii de pe scena politică… Mă întreb dacă XXXXX o fi reuşit să câştige Liga Campionilor… Mă întreb dacă Rolling Stones a venit în România… Mă întreb dacă ai reuşit să ajungi la vreun concert Motorhead… Mă întreb dacă l-ai vizitat pe Jim Morrison… Mă întreb dacă tot prin Lăptărie îţi “pierzi timpul” seara, după program… Mă întreb ce mai face A. G. Weinberger… Mă întreb cum mai sună muzica românească… Mă întreb dacă ţi-ai schimbat locul de muncă… Sigur ţi-ai schimbat locul de muncă… dar poţi să-mi spui unde lucrezi? Mă întreb dacă v-aţi căsătorit… Sau aşteptaţi până pe 13 septembrie 2013? Mă întreb ce-ţi fac fetele… Mă întreb dacă te mai ocupi de blogul tău… Mă întreb ce-ţi fac prietenii… Mă întreb dacă ţi s-a schimbat în vreun fel viaţa după intrarea în UE… Mă întreb dacă te-ai lăsat de fumat… Mă întreb dacă ziarul Cotidianul încă mai scoate cărţi miercurea şi dacă a făcut vreo ofertă specială şi pentru rafturi sau biblioteci… Mă întreb dacă l-ai dus pe Cip pe Old Trafford… şi la vreun concert Manowar… Mă întreb dacă 01 ianuarie 2008 v-a găsit la Budapesta, aşa cum v-aţi propus în primele zile ale lui 2007… Mă întreb dacă ai schimbat apartamentul de 2 camere… Mă întreb dacă ţi-ai luat motor… Mă întreb dacă Cip şi-a luat maşină… Mă întreb pe unde v-aţi mai plimbat în tot acest timp, ce-aţi mai vizitat… Mă întreb dacă-mi vei da vreun răspuns… în ianuarie 2012.

Cu drag,
Ruxx

>> Insemnare preluata de pe blogul My private… world  - Ruxx, Bucuresti_

Primele amintiri, la bunici (pana la 7 ani am crescut la bunici – parintii munceau iar bunicii adorau nepotii) imi e intimparita in minte o imagine: m-am impiedicat, am cazut in iarba, (aveam vreo 5 -6 ani) cand am ridicat ochii eram la acelasi nivel cu o mare galbena, era papadie inflorita.
A urmat gradinitza, aici imi aduc aminte ..am facut prea mult: 2-3 saptamani, cred. In prima zi am plans pana a venit mama sa ma ia, apoi dupa ce m-am obisnuit a fost bine. Si pe atunci veneau fetele sa ma ia de acasa: surorile gemene (nu mai tin minte cum le chema) plus Ioana. Tin minte foarte clar cum, eu intre gemene pe masa stand in fund -copii nu va ganditi la prostii, privind la diafilme (cei nascuti in epoca dvd nu stiu despre ce vb) si priveam atat de profund, somnor mai era si cald prin urmare dormeam pana ma trezeau fetele ca s-a terminat. Scurt dar frumos…Sa povestesc si de cozile la butelii si lapte? Nu are rost am scris AICI ceva putin.
Eram si copkii prosti (eu si fratemiu). Bunicul meu era paznic la CAP iar seara cand venea de la munca, evident, trebuia sa aduca ceva la nepoti: obsesia noastra gumele turbo (poze in curand). Le arunca prin curte, asa mai la vedere si, incepea sa ne certe ca nu stiu unde “am facut mizerie”, doamne ca prosti mai eram…

>> Citeste mai departe pe blogul Nimic nu e intamplator, totul e cu un rost! - Cristian Tudosa, Iasi_

Fara ca sa ne laudam despre asta si fara ca sa planificam acest lucru, am inceput pe data de 22 decembrie 2006 un fel de “tocanita” a blogurilor, intitulata Revista blogurilor romanesti si straine. Pana pe data de 8 ianuarie, au existat nu mai putin de 15 asemenea reviste zilnice(sau de weekend) ale blogurilor romanesti(si unele straine). Ce am urmarit au fost in special urmatoarele thread-uri:

• stiri de pe bloguri;
• review movies de pe blog;
• funny stuff - filmulete, glume, poze, istorioare nastrushnice;
• propuneri si sfaturi;
• ganduri randomizate - insemnari personale;
• de sezon - despre integrarea in UE si Romania in preajma sarbatorilor;
• presa despre bloguri - ce se mai scria in ziare despre bloguri;
• din blogosfera - proiecte, propuneri, aprecieri si clasamente bloguri;
• stiri din lb engleza: stiri auto sau stiri de pe internet.
• Toate acestea impreuna cu: poza zilei(luata tot de pe bloguri), gandurile compilatorului, noi bloguri gasite pe internet si reactii la revista blogurilor.

Fara sa intentionam neaparat acest lucru, se pare ca am captat in paginile acestor reviste “feeling-ul” blogurilor in preajma sarbatorilor (cand nu foarte multi au scris pe blog, dar si aceia care au scris au fost plasati cu un link in revista), inainte de integrarea in UE (ce spuneau bloggerii despre integrarea in UE, stiri din ziare, reportaje si alte news despre integrare), integrarea in UE & devenirea (din romani) europeni, si… cum ne simtim noi in EUROPA(+bagajul adus & dat ca zestre europenilor). Datorita unor motive subiective, a trebuit (cu mare durere in suflet) sa incetam aceasta revista a blogurilor, dar acum dorim sa o incredintam Capsulei Timpului - ea face parte din zestrea noastra, a romanilor, adusa Europei & lumii in general. Arhiva revistei blogurilor contine urmatoarele editii: Decembrie 2006: 22 dec, 23-24 dec, 25 dec, 26 dec, 27 dec, 28 dec, 29 dec, 30-31 dec; Ianuarie 2007: 1 ian, 2 ian, 3 ian, 4 ian, 5 ian, 6-7 ian, 8 ian. Bineinteles, se cauta editori voluntari pentru ca aceste editii ale revistei sa continue. Exista unele persoane care ar dori sa continue asta(si cred ca este benefica pentru multi - nu toti au acesti bloggeri cunoscuti/necunoscuti in lista de la feedreader, asa ca… vino si viziteaza revista!), dar este nevoie de mai multi. Oricum… daca ati dori sa stiti cam ce “gandeau” si “scriau” bloggerii romani inainte de integrare, in timpul integrarii si chiar dupa integrare, va invitam sa lecturati paginile acestor reviste!

>> Insemnare preluata de pe Blogul portalului de informatii utile - Stefan Misaras, Bucuresti_

Glumesc in titlu, dar uite cum intram noi si in restul Europei! Bucatica cu bucatica.

Via Florina, aflu de Cotidianul care ne anunta ca un clip publicitar cu frumusetile Serbiei, difuzat pe CNN, contine imagini din Romania.

Cica biserica din fotografie (preluare din clipul original, pe la secunda 30) ar fi din Romania, pe langa Drobeta-Turnu Severin, vis-a-vis de localitatea sarba Kladovo.

Inainte sa ne inflamam, exista vreun blogger prin zona care poate trimite o fotografie cu originalul?

>> Insemnare preluata de pe blogul Cristealizari - Adrian Cristea, Bucuresti_

S-a dus faima lui Ştefan cel Mare şi a lui Mihai Viteazu, în centru atenţiei vor fi personalităţi precum Romano Prodi, Jaque Chirac şi tratate precum ‘raportul Davignon‘ sau declaraţia de la Stuttgart etc. (citeste mai departe)

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas către crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.

>> Citeste mai departe pe blogul I, the CyberGolem - Petrvs, Bucuresti_

György Ligeti - Un roman uitat?

György Ligeti s-a nascut in Romania, la Tarnaveni. A facut studii de muzica la Cluj, iar dupa razboi (a fost dus la Auschwitz fiindca era evreu) si-a continuat studiile la Budapesta. Nu a studiat cu Béla Bartók (nascut si el tot in Transilvania), dar a fost influentat de el.
(more…)

Memorialul durerii

o amintire: se deschide facultatea; decanul spune ca hai sa nu mai fumam, ne-am mutat intr-o cladire noua, nu e aerisire, peretii sunt abia vopsiti etc.

nu conteaza argumentele in cazul asta; conteaza autoritatea decanului, care iti spune “nu mai fumam in cladire si gata” (inca nu aparuse legea cu fumatul interzis in institutii publice, dar nu e important);

se termina ceremonia de deschidere; toata lumea iese pe hol, studentii si o parte din profesori, la gramada, isi aprind tigarile, ca si cand n-ar fi auzit nimic; Gramo e stupefiat - asta e un exemplu paradigmatic pentru ce vreau sa spun;
(more…)

Ce mi-a placut la Bienala Tinerilor Artisti. Premiile mele

Originalitate: Lala Rascic “The Invisibles”; curator Oana Tanase. Viata unei familii invizibile - desene si performance. Lala Rascic spune “you are you” si eu intreb “how can you say <you are you> when you are invisible?

(more…)

Cum te poti descurca in Bucuresti? 

subtitlu: mic ghid practic

Bucurestiul este un oras european de provincie. De acum 50 de ani. Cum poti supravietui in el? Iata cateva reguli elementare:

1) Nu iesi pe strada fara casti in urechi. Daca trebuie sa circuli cu transportul in comun, pe langa casti, ia-ti bomboane de menta sau orice alte bomboane cu o aroma suficient de puternica incat sa acopere mirosurile degajate de catre ceilalti calatori.

(more…)

Cum poate fi arestata banda de bicicleta?

Habar n-am. Pur si simplu imi trebuia un titlu. Ok, iata cum arata banda de bicicleta din Berlin:

Atotprezenta (mind you, filmuletul e facut intr-un cartier oarecare, nu in centrul orasului), curata, frumoasa, bine marcata, fara intreruperi , fara pietoni (mi s-a intamplat o singura data in aproape 5 luni sa vad pe cineva stand pe banda - un skinhead urias care, cand m-a vazut, a sarit ca ars la o parte schitand niste scuze). In genere, prin locurile prin care a mai fost Gramo si a mers cu bicla, totul a fost ok. In afara, bineinteles.

Cum e in Bucuresti?

(more…)

Viata unei femei “inteligente, indraznete, provocatoare, mereu alta”

Precizare de inceput: viata ei graviteaza in jurul lui – Barbatul. Sa nu credeti ca ar ceda oricarui barbat. Ea il asteapta si invata pentru el - the one and only.

Adolescenta sau despre victima fericita a fardului, sindromului menstrual si cumparaturilor.

Ce cunoaste?

(more…)

Studentul la filosofie - scurt bestiar

studentul la filosofie, indiferent de sex, are rareori caracteristici care sa il individualizeze; dupa o observare mai atenta am reusit sa descopar cateva specii; le voi descrie in continuare.

>> Insemnari de pe blogul Gramo’s World - Ramona, Gigi, Bucuresti_

inaugurez cu ocazia asta o noua categorie: “d-ale gurii”. sunt un gurmand, e un obicei d-al meu sa maninc numai bunatati. in ultima vreme am incercat sa mai renunt la grasimi, paine, dulciuri si altele de genu…da in anumite cazuri nu pot sa ma abtin…

in seara asta am fost ajutor de bucatar (sefu’ fiind prietena mea, care atunci cind vine vorba de gatit … e pe gustul meu). cind caleam ceapa mi-a venit ideea categoriei.

vad ca dispar pe zi ce trece mincarurile tineretii mele. as putea sa fac o lista lunga cu feluri de mancare care imi alinta papilele gustative. nu eu le prepar pe toate (de obicei gatesc doar ce imi place), dar intotdeuna mi-a placut sa observ. in timp am sa-ti povestesc despre mancarurile copilariei mele…

am inceput azi cu tocana de mazare. nu ai sa gasesti asa ceva la mcdonald’s sau la kfc. “uzina” unde lucrez face si mancare gatita. dar cea preparata la gramada nu are acelasi gust. nu o intelegi atit de bine pina nu calesti ceapa si te ustura putin ochii de la mirosul de ulei incins amestecat cu cel de ceapa. nu apreciezi sosul daca nu tai cartofii cu mina ta sau nu toci morcovii. nu se leaga atit de bine, daca nu o amesteci cu lingura de lemn. da aia neagra de fum si tocita de timp. iar la final, nu are acelasi gust daca o pui in farfuria de plastic, aia compartimentata …

daca i-as spune unui american despre toate astea nu ar intelege, poate. acelasi lucru se va intimpla si cu noi peste ani de zile. acum gasesti la supermarket mincare gata facuta. pina si parintii mei, care sunt adeptii ciorbei facute in casa au imbratisat ideea cumpararii unui pui gata prajit din oras. era mai simplu sa-l reincalzeasca putin la “microunde”. in felul asta nu au mai stat doua ore in bucatarie sa astepte cuptorul sa-si faca jobu’

nu, retele nu vor fi uitate niciodata. in schimb vom inlocui placerea de a manca si a gati cu nevoia de a ne hrani…

>> Insemnare preluata de pe blogul lui Adrian Boioglu- Miami_, SUA_

Nu ma intrebati care sunt primii pasi dupa aderare. Habar nu am! Nu ma puneti de-acum inainte sa-mi traiesc viata dupa manual. Ca la carte! Nu ma faceti sa cred ca aderarea asta este mai degraba un handicap decat un avantaj.
Nu-mi sufocati libertatea cu tot felul de reguli care, vezi Doamne, sunt europene si trebuie musai respectate, reguli pe care nu le respecta nici oficialii de la Bruxelles. Nu ma puneti sa fiu mai european decat europenii, ca ma pierdeti de client, si piata flamanda va avea de pierdut. Nu ma obligati sa trec granita fara pasaport, doar cu buletinul. Buletinul mi-a fost furat, iar pasaportul nu se simte nici el prea bine. Sta sa expire! Acum mi s-ar parea supercool sa incerci sa treci fraudulos granita in Republica Moldova. Nu ma aratati cu degetul, pentru ca n-am topait de bucurie in noaptea de duminica inspre luni, noaptea integrarii.
Am avut sentimentul ca traiesc lasatu-secului si trebuie sa ma destrabalez inaintea unui post lung si greu. Oricum, cred ca o sa fie mult mai interesant postludiul decat erectia integrarii. Nu ma siliti sa dau buzna in Europa ca sa vad cat de egali suntem noi cu fratii nostri europeni. Nu vreau, pentru ca stiu cati ani mai trebuie sa petrecem ca sa trecem de la statutul de romani la cel de europeni. Pentru ca e pielea a dracu’ pe noi, o sa mai dureze ani buni naparlirea noastra. Si, mai ales, nu ma obligati sa va spun cu ce usi deschise ne asteapta Europa. Nu e nici locul, nici momentul! Asta si pentru ca acest coltisor este interzis minorilor care n-au trecut de prima tinerete.
Europa, te iubesc!

>>Articol aparut in Jurnalul National, (3 ianuarie, 2007) sub semnatura lui Marius Tuca

(…)

Chiar m-am gindit de ieri pina azi la ce as putea sa scriu despre mine. nu voi veni cu secrete, pentru ca d-aia sunt secrete si pentru ca ale mele nu sunt interesante chiar deloc… so:

1. in clasa a 3-a am luat primele cursuri de chitara. si a durat povestea asta vo’ 4 ani cel putin. mergeam de doua ori pe saptamana la “parcul pionierilor” din constanta si mai apoi la “clubul elevilor” (e una si aceeasi instittutie, dar a fost redenumita dupa revolutie). cu toate ca stiu sa cint la chitara si mai apoi am fost si in corul liceului, nu am stiut niciodata sa citesc o partitura. adik stiam notele, dar nu puteam sa cint melodia “din gura” doar uitindu-ma la ele… Ceea ce imi pare rau e ca acum, nu mai am timpul si poate nici dispozitia necesara sa mai cint la chitara…

2. am avut parul lung timp de 7 ani. era lung si ondulat si imi placea pe de o parte, pt ca avem succes la fete si pe de alta parte pt ca aratam rebel. nici macar directorul liceului telecom din constanta (gonzo) nu a reusit sa ma convinga sa ma tund. eram singuru din liceu care purta plete, la vremea aia. intr-o zi am mers la un coafor si i-am zis frizerului sa ma tunda. fara regrete. am si acum o suvita ondulata…

(…)

>>Pentru a afla celelalte 3 lucruri secrete, viziteaza blogul lui Adrian Boioglu - Miami_, SUA_

De la 1 ianuarie 2007, Romania se asaza la masa deciziilor europene. Aflat inca in functia de secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene, Leonard Orban a explicat, pentru Jurnalul National, atat cateva dintre atributiile pe care le va avea in calitate de comisar european pentru multilingvism, cat si “atributiile” pe care le va avea Romania de la 1 ianuarie 2007 in calitate de stat membru al Uniunii Europene.
(…)
Jurnalul National: Ce fel de Romanie intra in ce fel de Uniune Europeana?
Leonard Orban: Intra in UE o Romanie mixta, cu sectoare perfect convergente cu cele din UE si cu altele inca in transformare. O Romanie in curs de dezvoltare, o dezvoltare accentuata. Intram intr-o Uniune confruntata cu problema globalizarii, o Uniune in transformare, in modernizare, in proces de reformare institutionala si in proces profund de reformare pe toate sectoarele pentru a se adapta la provocarile ridicate de globalizare. E o UE actor global, cu sanse mari sa devina un si mai mare actor global.

>>Cititi interviul integral in editia online a Jurnalului National

Ce ar mai trebui eu sa imortalizez in Capsula Timpului inainte de a se inchide definitiv sunt primele mele articole publicate in presa. Acum aproape un an am calcat pentru prima data pragul unei redactii de care acum ma leaga unele dintre cele mai frumoase amintiri si primele aventuri ca jurnalist.Eram emotionata si plina de viata, fascinata de tot ce se intampla acolo si inafara ei. A fost ca si descoperirea unei noi lumi care a adus cu ea o multime de oameni noi si aventuri care de care mai frumoase. Aici am scris primul meu articol, am fost la prima conferinta de presa, am scris prima erata, am invatat ca greselile se platesc, am luat primul interviu, am fost la primul subiect cu decedati, am publicat prima mea poza si lista mai poate continua. Dupa 4 ani de liceu si un semestru de facultate in care visam in fiecare zi la asta am ajuns sa spun “Alexandra Groza - Clujeanul sau Ziarul Clujeanului”. Nu as fi reusit sa ajung aici fara cei care m-au indrumat, se stiu ei, si carora trebuie sa le multumesc. Suna a reclama sau discurs de Oscar ultima fraza

Primele aventuri si articole vreau sa le sigilez in Capsula Timpului pentru ca peste 10 ani sa ma pot intoarce aici si sa imi aduc aminte de ele cu la fel de mult drag ca acum.

>> Insemnare preluata de la Alexandra Groza, Cluj_

Am gasit o poza despre prima mea zi in universitate. 1 iulie 1995 a marcat destinul meu universitar. Aveam biroul la etajul II, chiar deasupra intrarii principale. Intre timp, “m-am mutat” la parter, cu vederea spre gunoaiele universitatii. Hmm… ar trebui oare sa insemne asta ceva?
Duc dorul acelor vremi.

>> Insemnare preluata de pe blogul Despre chestii din viata(cu si fara tehnologie) - Gabriela Grosseck, Timisoara_

Cu sau fara legatura cu cel mai mediatizat eveniment din 2007 :D, aseara am descoperit in fascinanta si nemuritoarea mea biblioteca Enciclopedia Europei, scrisa de cunoscutul istoric Horia C. Matei, Silviu Negut, Ion Nicolae, Caterina Neagu si Ioana Vintila-Radulescu, carte aparuta la ed. Meronia in diferite editii (cea mai recenta, de la sfarsitul lui 2006, se numeste Enciclopedia Uniunii Europene). Este absolut minunata, foarte bine documentata si scrisa cu suflet, in special partea de istorie. Este demn de apreciat ca au colaborat specialisti din mai multe domenii, si astfel a rezultat un intreg de buna calitate. Partea de geografie mi s-a parut mie personal cea mai interesanta, si am aflat trei lucruri cu adevarat ca lumea: cel mai inalt varf al Europei se numeste Elbrus, se afla in Caucazul Mare, la granita cu Asia, si masoara 5.642 m , exista in mod natural o specie de palmier undeva in Spania, iar singura specie de maimute din Europa se gaseste in Gibraltar. Bine, asta pe langa numele exotice, ce te fac sa visezi, ale insulelor europene, ca Malta, Cipru (unde se vorbesc 2 limbi cel putin interesante: greaca si turca), insulele Azore, ce apartin Portugaliei…Ideea e ca urmatoarea mea calatorie va fi cu siguranta intr-unul din aceste locuri cu denumiri ce miros a briza marii, nisip si alge. Cartea asta pur si simplu ma inspira!

>> Insemnare preluata de pe blogul Baton rouge - Bucuresti_

Suntem romani. Uneori ne laudam radacinile glorioase, istoria bogata si mostenirea culturala. De cele mai multe ori ne comportam de parca ne-ar fi rusine de ceea ce suntem si de ceea ce se petrece aici. Spunem “Tara frumoasa, pacat de oameni”. Intotdeauna m-a intrigat expresia asta. De ce “pacat de oameni”? Poate am fost eu norocos insa oamenii pe care i-am intalnit nu se impusca pe strazi, au familii, majoritatea au prieteni vechi de zeci de ani iar romanul stie sa isi respecte aproapele chiar daca ani de saracie si opresiune ne-au intors unul impotriva altuia.

Cea mai frumoasa tara. Pentru ca este a mea.

Iubesc tara asta si abia in ultimul an am inceput sa deschid ochii spre ceea ce este cu adevarat. Munti inalti pana la cer si ape adanci. Mare, rauri, dealuri, campuri, paduri.Istorie de mii de ani. Cultura bogata. Avem o tara frumoasa. Avem si oameni cu suflet frumos. Din pacate il arata doar celor apropiati. Pentru ca le este frica de cei pe care nu ii cunosc. Ardelenii am observat ca sunt niste oameni de suflet, primitori. Moldovenii sunt oameni veseli, ospitalieri, credinciosi si foarte muncitori. Oltenii au o latura mai taioasa dar sunt ambitiosi si inteligenti. Isi iubesc locul si nu ezita sa il arate celor ce doresc sa il vada.

>> Citeste mai departe pe blogul kindablog - Mihai Dragan, Bucuresti_

Chiar acum am terminat de vizionat un interviu cu Alteţa Sa, Principele Radu. Interviul a avut loc în studioul postului local de televiziune ONE tv - Deva. Nu pun în discuţie aici toate articolele care s-au scris despre Principele Radu în ziarele patriei. Nu am instrumentele prin care să pot verifica toate informaţiile care s-au vehiculat în presa românească despre colaborări cu securitatea şi alte alea…Un lucru este cert: monarhia are darul de a-ţi insufla o stare specială, un fel de mândrie re-ziditoare de valoare. Poate prin simbolistica ei. Dacă vrem, putem!
Principele Radu a avut un discurs elaborat, extrem de bogat în informaţii istorice, sociologice, culturale şi politice. A transmis un mesaj pozitiv şi laudativ la adresa oamenilor obişnuiţi, a analizat critic, dar obiectiv şi fără trimiteri incriminatorii, deficienţele economiei şi ale politicii româneşti, şi-a exprimat un foarte optimist şi bine argumentat punct de vedere referitor la integrarea în UE, a elogiat câteva personalităţi româneşti şi internaţionale accentuând că principiile trebuie să facă realitatea.Dacă domn’ preşedinte Băsescu a recunoscut că a fost comunist şi l-am ales - în lipsă de altceva mai bun - de ce nu am sugera ca la terminarea mandatelor băsesciene să avem un Principe Radu la conducere? Avem ceva de pierdut? Că de câştigat sunt sigură că da.
“Monarhia se bazează pe patru principii: tradiţie, identitate naţională, continuitate şi mândrie.” - Principele Radu
Ei, pe acest mândrie, Principele Radu l-a articulat.

Nu scriu mai mult pentru că sunt sub influenţa primului impuls…Şi impulsurile te mai duc la …poznăreli

>> Insemnare preluata de pe blogul Zodia busuiocului - Ela Roseni, Deva_

(…) In cele din urma, i-am multumim persoanei din spatele tejghelei si m-am aplecat asupra unei alte perechi - persoana respectiva, vazand ca nu vreau sa cumpar prima pereche, s-a indepartat “discret” de mine. Cu alte cuvinte, “m’a lasat in plata mea”. Bineinteles, am mai zabovit pe acolo si am admirat alte perechi de pantofi… dar nimeni nu s-a mai apropiat de mine, asa ca… am plecat.Spre deosebire de acest magazin, la un altul am fost lasat aproape singur pana ce m-am apropiat de o pereche anume, dupa care… nu am mai fost singur! O persoana de la vanzari s-a tinut scai de mine, incercand sa afle preferintele mele, mi-a recomandat alte perechi si culori, alte grosimi de talpa, etc. Ce mai: nu mai puteam sa scap! Bineinteles ca am cumparat de la ei!

Care-i morala? Inca exista mentalitatea aceasta in Romania: “Eu am marfa / produsele (eu, ca magazin sau ca vanzator), deci voi, clientilor, trebuie sa ma ascultati, si sa ma implorati sa va ajut - si, daca eu nu am chef sau daca nu cumparati, atunci lasati-ma in pace!” (…)

>>preluare de pe Blogul magazinului virtual de birotica si papetarie - Stefan Misaras, Bucuresti_

Pentru ca proiectul Capsula Timpului se apropie de sfarsit, urmeaza insemnarea aceasta:

2007: Bucuresti, Romania, e 12:55 am si stau pe net, fumez si ma gandesc ce am de facut maine, ce mai am de muncit si daca undeva in week-end as putea sa fug din oras. Sper ca peste atatia ani cand voi deschide capsula timpului, sau daca nu eu, sa imi parvina cumva, sa nu am mai multe fire de par alb decat negre. Sa nu ma fi ingrasat foarte mult. Si sa am acelasi ras cristalin

Ah … si dl. Basescu, dati un click pe linkul de mai jos, iar, eventual transmiteti un mesaj pentru dumneavoastra peste 5 ani.[wow] si sa vedem cum e. Foarte interesanta senzatia.

>> Insemnare preluata de pe blogul piticu.ro - Cristi Dorombach, Bucuresti_

Cand vine vorba de Romania, strainii stiu putine lucruri primul dintre ele fiind vampirul Dracula, (ceea ce-i o tampenie. Da’ ei, saracii, atata stiu.)
Alt lucru care, vrem-nu-vrem, e parte din mostenirea cu care intram in Europa, este Ceausescu si “Revolutia in direct”. Prima mea contributie la proiect a fost un moment din istorie la care am fost martor, ultimul discurs al lui Ceausescu cu explozia petardei, exact momentul “T-zero”.

Acum, catre inchiderea proiectului, va reamintesc o alta clipa istorica, o alta marota a strainilor cand vine vorba de Romania, momentul cand, din nou, datorita unei romance, lumea s-a schimbat iremediabil

Ascultati cu atentie sunetul - respiratia unei sali pline careia ii e teama sa si ofteze. Dar suspin langa suspin devine o maree de soapte inabusite…

Au trecut 30 de ani si inca mi se mai zbarleste parul pe ceafa.

>>Preluare de pe blogul lui Adrian Cristea, Bucuresti_