Arhiva categoriei 'tema ISTORIE'

In cautarea adevarului … ascuns

S-a dus faima lui Ştefan cel Mare şi a lui Mihai Viteazu, în centru atenţiei vor fi personalităţi precum Romano Prodi, Jaque Chirac şi tratate precum ‘raportul Davignon‘ sau declaraţia de la Stuttgart etc. (citeste mai departe)

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas către crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.

>> Citeste mai departe pe blogul I, the CyberGolemPetrvs, Bucuresti_

Despre Principele Radu spre Capsula Timpului

Chiar acum am terminat de vizionat un interviu cu Alteţa Sa, Principele Radu. Interviul a avut loc în studioul postului local de televiziune ONE tv – Deva. Nu pun în discuţie aici toate articolele care s-au scris despre Principele Radu în ziarele patriei. Nu am instrumentele prin care să pot verifica toate informaţiile care s-au vehiculat în presa românească despre colaborări cu securitatea şi alte alea…Un lucru este cert: monarhia are darul de a-ţi insufla o stare specială, un fel de mândrie re-ziditoare de valoare. Poate prin simbolistica ei. Dacă vrem, putem!
Principele Radu a avut un discurs elaborat, extrem de bogat în informaţii istorice, sociologice, culturale şi politice. A transmis un mesaj pozitiv şi laudativ la adresa oamenilor obişnuiţi, a analizat critic, dar obiectiv şi fără trimiteri incriminatorii, deficienţele economiei şi ale politicii româneşti, şi-a exprimat un foarte optimist şi bine argumentat punct de vedere referitor la integrarea în UE, a elogiat câteva personalităţi româneşti şi internaţionale accentuând că principiile trebuie să facă realitatea.Dacă domn’ preşedinte Băsescu a recunoscut că a fost comunist şi l-am ales – în lipsă de altceva mai bun – de ce nu am sugera ca la terminarea mandatelor băsesciene :-) să avem un Principe Radu la conducere? Avem ceva de pierdut? Că de câştigat sunt sigură că da.
“Monarhia se bazează pe patru principii: tradiţie, identitate naţională, continuitate şi mândrie.” – Principele Radu
Ei, pe acest mândrie, Principele Radu l-a articulat.

Nu scriu mai mult pentru că sunt sub influenţa primului impuls…Şi impulsurile te mai duc la …poznăreli :-)

>> Insemnare preluata de pe blogul Zodia busuioculuiEla Roseni, Deva_

Ti-aduci aminte, Europo?

Cand vine vorba de Romania, strainii stiu putine lucruri primul dintre ele fiind vampirul Dracula, (ceea ce-i o tampenie. Da’ ei, saracii, atata stiu.)
Alt lucru care, vrem-nu-vrem, e parte din mostenirea cu care intram in Europa, este Ceausescu si “Revolutia in direct”. Prima mea contributie la proiect a fost un moment din istorie la care am fost martor, ultimul discurs al lui Ceausescu cu explozia petardei, exact momentul “T-zero”.

Acum, catre inchiderea proiectului, va reamintesc o alta clipa istorica, o alta marota a strainilor cand vine vorba de Romania, momentul cand, din nou, datorita unei romance, lumea s-a schimbat iremediabil

Ascultati cu atentie sunetul – respiratia unei sali pline careia ii e teama sa si ofteze. Dar suspin langa suspin devine o maree de soapte inabusite…

Au trecut 30 de ani si inca mi se mai zbarleste parul pe ceafa.

>>Preluare de pe blogul lui Adrian Cristea, Bucuresti_

Scrisoare de pe front – Grigore Pupaza

e o poezie a sublocotenentului de rezerva Grigore Pupaza, scrisa pe front, in anul 1942, la Sevastopol … am ales-o ca o continuare a “literaturii razboiului” lui rux

Stau intr-o groapa,mama, si iti scriu
Cu slova grea de lacrimi si povara
In preajma campul pare un sicriu
In care dorm ostasii morti aseara.
De zile-ntregi eu nu mai sunt stapan
Pe gand si trup , asa , ca altadata
Aici imi caut visele prin fan
Si moartea ma vegheaza noaptea toata.
Stiu ca tu acum stai si te gandesti
Si simt cum te framanta aprig dorul;
Ai vrea sa zbori cu aripi vulturesti
Sa-ti vezi, luptand, o clipa doar , feciorul
Dar nu, maicuta , lasa-ma pe mine
Sa-mi duc prin fapta crucea mai departe.
Iar cu cerneala sangelui din vine
Sa-ti scriu, acum , cea mai frumoasa carte.
Suntem aici, maicuta , sa infrangem,
Sa pregatim un neam cu viata lina
Si rostul nostru nu e sa ne plangem,
Chia daca, adesea, inima suspina.
Sa stii atat , ca nu mi-a fost povara
Tot ce-am facut pe plaiurile aceste
Si sa ma uiti, maicuta pan la vara,
Asa cum am uitat si eu orice poveste.
Dar seara, cand bulbii din poeme
Vor trece lin prin crangul de artar
S-asculti cum bate inima si geme
In dangatul de clopot solitar …

>>Preluare de pe blogul Princessitei - Bucuresti_

Prima zi in UE

1 ianuarie, an de glorie 2007.

Prima zi in care Romania este membra UE … am plecat pe drumurile patriei sa vad daca se observa vreo asa zisa “diferenta”.

1421.jpgIn drumul spre locatia finala … locatia care mai nou poarta numele de Paclele mici (judetul Buzau), sau popular, asa cum stiu romanii, Vulcanii noroiosi.

Odata ajunsi acolo am descoperit ca a fost transformata in rezervatie naturala, si mai nou se percepe si taxa de intrare. O schimbare oarecum bine venita, intr-o tara europeana.

Ce s-a schimbat?

Pai in primul rand au reusit sa faca o sosea decenta, au facut si un mic camping, si spre surprinderea mea chiar era curatenie. Desi era prima zi a noului an, era destul de multa lume.

Am sa las restul pozele sa vorbeasca despre aceasta locatie minunata dupa parerea mea

1520.jpg1458.jpg1442.jpg1438.jpg1519.jpg

Urmatoarea oprire a fost undeva prin apropiere, mai exact la Manastirea de maicute de la Berca, o alta locatie deosebita. O biserica construita foarte aproape de ruinele casei domnesti a lui Constantin Brancoveanu …

1614.jpg1615.jpg1616.jpg1619.jpg

>> Insemnare preluata de la Razvan Cranganu – Galati_

Întrebări de 1 decembrie

În ordinea importanţei, pentru cei mai mulţi români, azi este: o zi liberă, 1 decembrie, vineri, ziua naţională a României. Mă întreb de ce această ordine nu poate fi schimbată? De ce nu ne simţim mândri? După ce am trăit câteva sărbători naţionale ale Canadei şi Quebec-ului am început să mă întreb: ce ne lipseşte pentru a ne bucura ca şi ei?

Suntem prea ancoraţi în grija zilei de mâine să ne mai stea gândul la asta? Suntem prea săraci? I-aş înţelege pe bătrâni – ale căror pensii mici sunt o problemă, pe parinţii care se stresează să-şi ţină joburile şi să crească coolpiii (nu este o greşeală, este un termen compus din cool şi copiii; este invenţia mea ca şi cuvânt şi cred că desemnează tânara generaţie) care vor haine de firmă, i-pod şi facultate particulară. Dar nu-i înteleg pe cei tineri. Iar în Canada şi Quebec străzile se umplu de tineri, mândri de apartenenţa lor pe care şi-o defilează în faţa unor armate de chinezi şi alţi imigranţi care stau pe margine şi fac poze.

Suntem un popor care vorbeşte atâta despre cât de inteligent, cât de mesianic şi cât de axis mundis este el încât mi-e greu să cred că oamenii nu sunt mândri de apartenenţa lor. Orice sondaj ne va spune că românii sunt mândri de faptul că sunt români. Să fie doar o mândrie declarativă? Încă un capitol la care suntem buni la teorie dar unde practica ne omoară?
Să fie sentimentul românesc al urii de sine – despre care Cioran spunea că este la fel de puternic ca şi sentimentul similar evreiesc – predominant? Sursa mândriei noastre este în acelaşi timp şi sursa neputinţei noastre, a ruşinei noastre? Un fel de ciudă că puteam face mai mult dar nu am făcut?

Să fi şters cei patruzeci de ani de comunism şi de festivism forţat orice dorinţă de sărbătoare în noi? Ne-au ucis ei până şi bucuria (pe care ne-o recâştigăm doar după victoriile la fotbal – o chestie care în .ro e la fel ca drogul: murdar dar produce efecte halucinogene)?

Să fie o dată prost aleasă? Sau o serbăm noi prost? Impresia mea este că oamenii nu simt încă ziua naţională ca fiind a lor şi pentru că de regulă o percep ca ziua în care unii se duc să depună coroane, în care unii defilează în uniformă militară şi în care televiziunile fac circ de cea mai joasă speţă.

1 decembrie

Poate dacă ar fi o zi în care defilează oamenii (aşa cum este aici), în care pot cânta, striga pe străzile din centrul Bucureştiului (să zicem zona Unirii-Romană) s-ar simţi ca la ei acasă, aşa cum trebuie.

Quebec

Nu am decât întrebări. Dar, de multe ori este bine să ai întrebări şi nu răspunsuri.
La mulţi ani tuturor ! Bucuraţi-vă !

…………………….
foto 1 – Administraţia prezidenţială
foto 2 – arhiva personală

Later update (5 ianuarie 2007): frunzărind arhiva blogului am ajuns la concluzia ca acest post este suficient de bun pentru proiectul Capsula Timpului. Chiar sunt curios cum vom serba ziua naţională a României în viitorii ani. Vom fi oare la fel de blazaţi? Vom serba mai mult 9 mai decât 1 decembrie? Întrebări, întrebări…

>> Insemnare preluata de pe blogul convex-concavViorel Anghel, Montreal, Canada_

Ultima colaborare

romaniaturtadulce.JPG

Avem aici o fotografie-document. Din mai multe motive.

-Primul si cel mai evident este dat de simbolistica gestului de a alatura Romania – Europei (de turta dulce) in decembrie 2006.

-Al doilea motiv este ca a fost ultima data cand Presedintele si Primul Ministru au facut ceva impreuna, cand au colaborat la ceva in public. Daca va ganditi la cum au fost cu revelioanele separate in mijlocul Bucurestiului, cu sarbatorile de la Sibiu unde s-au ignorat reciproc si la faptul ca pacea a fost pastrata, de comun acord, doar pana la Aderare, un gest de echipa ca cel de mai sus nu mai pupam noi…

>>Preluare de pe blogul lui Adrian Cristea, Bucuresti_

Jurnal de război

Decoratii razboi

Sublocotenent Doboş Grigore
Regimentul 2 – Care de luptă
Bratislava, Slovacia
JURNAL INTIM

25 martie 1945
Împlinesc 24 de ani. La ora 14.00 primim ordin să ne deplasăm din Demandice spre front.
Prima însemnare
Noaptea, la ora 12, suntem bombardaţi de artileria inamică.
Bomba cade la 30 m. de maşina în care eram cu comandantul regimentului, comandantul brigăzii şi dl. Căpitan Mauru.
Carele încep să treacă Hronul, un râu nu prea mare.
Dorm cu Locotenentul Ogescu într-un tranşeu, dar frigul ne scoală şi ne plimbăm pe câmp.
Un rus ne încălzeşte cu câte o cană cu vin.
Dimineaţa ne apucă plimbându-ne.

26 martie 1945 (luni)
Regimentul primeşte ordin să atace sectorul cuprins între satele Dol-Beşa(1) şi Dol Pial(1) (Ung.).

Batalionul I Maior Cociu atacă satul Dol ca prim obiectiv.
Batalionul II atacă satul Beşa ca prim obiectiv.
Pierderi: Batalionul I un subofiţer 3 trupă, 5 răniţi.
Batalionul II Căpitan Răuţă pierde pe cei mai buni ofiţeri ai regimentului.
1. Locotenent Giorgi Ioan, lovit în plin.
2. Locotenentul Negrescu Virgil care e rănit (ambele picioare fracturate) evacuat la un spital de campanie, dar din cauza hemoragiei îşi dă viaţa, probabil cu gândul la scumpi lui.
3. Locotenent Manceanu Viorel moare pe când îşi pilota carul (intrase într-un şanţ anti-car) lovit de gloanţele nemiloase ale unei mitraliere.
4. Locotenent Roşescu Gheorghe este lovit pe când eşea la creastă cu carul, de un proectil anti-car şi arde de viu.
Alţi 4 ostaşi mor alături de comandantul lor.
Ziua de 26 martie 1945 a fost o zi grea, durerea pierderii celor mai buni ofiţeri se putea citi pe feţele tuturor.
Fiecare se abţinea dar lacrimile porneau şiroiu. Au început toţi să-şi amintească de micile intimităţi şi de viaţa celor pierduţi, dar amintirile sunt zadarnice când nu e cel despre care îţi aduci aminte.
Au fost înmormântaţi într-un cimitir din satul Baica.
Fie-le ţărâna uşoară şi veşnica pomenire.
Nu ştiu cum va primi vestea pierderii Locotenentului Negoescu Virgil, comandantul meu, Popescu Victor-Gheboeni şi Diculescu Alex-Manga, cei cu care Locotenentul Negoescu s-a retras din Basarabia.

27 martie 1945
Ne deplasăm la Dol Pial unde rămânem până după amiază.
Apoi ne deplasăm la Tegla(2) în Melek.
Noaptea am dormit (vorba vine) cu Mircea Lăzăroiu şi maior Ghiţescu într-o şiră cu pae. Dimineaţa ne trezim cu câteva proectile de artilerie cari cad în faţa noastră.

28 martie
Trecem peste un pod la Martinova. Stăm până după amiază când ne deplasăm la Gor Sileş(3). Aici dăm de vin. Pentru prima oară mâncăm mai bine şi bem destul.

29 martie
Trecem Nitra pe la Şurami(4) şi ne oprim la Branci(5).
La Dol Pial (1) atacă Batalionul II. Carul Sublocotenentului Dumitrescu arde lovit de un proectil anti-car iar el scapă ca prin minune.

30 martie
Ne deplasăm la Pania(6) unde dăm de vin foarte mult.
Plecăm a doua zi.

31 martie
Mergem la păduricea de lângă Mladigai(7) unde se instalează comandamentul.
Pe la prânz, comandantul regimentului, Colonelul Zătreanu, împreună cu divizia 141 rusă ocupă satul Ireg(8) cu două S.P.V., fără să ştie că în sat sunt nemţi.
Peste câteva minute se deslănţue un baraj de artilerie inamic foarte puternic din care Colonelul Zătreanu scapă nevătămat.

1 aprilie 1945
Se dau lupte pentru cucerirea înălţimilor din regiunea Bratislavei.
Carele Batalionului I luptă foarte bine încât nemţii sunt forţaţi să se retragă peste noapte.
Este, cred, unică în istoria carelor, lupta aceasta dusă cu un inamic care domina din punct de vedere strategic şi topografic.

2 aprilieÎnsemnare
Ne îndreptăm către Bratislava cu direcţia Pania(9).
De dimineaţă am băut cam mult şi întrucât am mers cu dl. Colonel în maşină, am dormit până la intrarea în Pania.
Aici stăm una zi.
Pe la ora 22 au venit câteva avioane de noapte, aşa numitul de noi “Moş Costică”, care a lăsat câteva ouă, dar noi am scăpat nevătămaţi.

3 aprilie 1945
Cade Bratislava, capitala Slovaciei.
Spre seară sunt trimis de comanda regimentului să recunosc dacă oraşul e cucerit în întregime.
Plec cu un S.P.V. pe la ora 17.
La intrarea în oraş întâlnim 3 baricade pe şosea şi un şanţ anti-car.
Oraşul fumegă în anumite cartiere. Totul este devastat. Din case, care mai de care, ese cu trofee.
Mi-am luat atunci câteva paste de dinţi dintr-o farmacie.

4 aprilie 1945
Ne deplasăm către Morava pentru a trece peste podul de vase.
Batalionul I încearcă să treacă podul dar este bombardat de aviaţie.

5 aprilie 1945
Trecem Morava pe un pod de vase. Noaptea am dormit într-un tunel adăpost, de lângă râu.

6 aprilie 1945
Cantonăm într-un sat din Austria. Aci întâlnim pe drum circa 20 partizani omorâţi… Ruşi.

7 aprilie 1945
Ne îndreptăm către poziţie. Ziua ne hărţuieşte aviaţia care încearcă zadarnic să distrugă coloanele în marş.

8 aprilie 1945
Ne găsim la ora 5 a.m. în marginea unei păduri de lângă satul Hohenruppersdorf. Batalionul I se grupează pentru atac.
La ora 8.30 începe pregătirea atacului. Trage artileria şi începe să cânte Catiuşa.
Carele ajung până în marginea satului. Aci sunt oprite de un foc violent dela inamic. Rămân în poziţie defensivă peste noapte.

9 aprilie
Încercări de contraatac inamic respinse.

10 aprilie
Inamicul masează trupe autoblindate şi tancuri.

11 aprilie
Batalionul începe atacul satului Hohenruppersdorf.
Inamicul opune rezistenţă dârză, contraatacând cu tancuri din toate direcţiile.
Carele noastre, deşi ocupaseră în întregime satul, sunt nevoite să se retragă.

12 aprilie
Inamicul caută să respingă, de pe noua poziţie a Batalionului, carele noastre, prin contraatacuri numeroase. Însă vitejia tanchiştilor noştri îi dă peste cap. Sublocotenetul Radu Constantinescu este un adevărat erou, prin felul cum scapă din greaua situaţie de încercuire.

13 aprilie
În zori carele sunt primite cu foc anti-car din toate părţile.
Artileria începe să tragă pe poziţie. Aviaţia inamică, mai furioasă ca oricând, începe să bombardeze şi să mitralieze.
Zi foarte grea pentru toţi. Panica intră în infanterie, care se retrage în debandadă.
Totuşi carele încep lupta singure. Atacă satul direct cu 3 care iar restul le manevrează prin dreapta de flanc. Manevra reuşeşte şi satul este ocupat. Inamicul se retrage spre Şric(10).
Batalionul rămâne în marginea de NW a satului Hohenruppersdorf pentru regrupare.
Pierderi: 10 dispăruţi, 5 care avariate luate de inamic, Sublocotenentul Ivan Horia mort, lovit în cap de un proiectil anti-car.
Câţiva ostaşi răniţi.

14 aprilie
Regimentul, în urma cererii domnului Colonel, trece în refacere, rămânând numai una companie mixtă compusă din carele ce au mai rămas, sub comanda Căpitanului Duceac Arcodie.

15-16-17-18-19-20-21-22-23-24 aprilie
Se constitueşte compania şi se grupează în regiunea Nexing.
Apoi se deplasează către oraşul Mistelbach. Rămân translator la această companie.
În Mistelbach găsesc circa 30 români C.F.R.-işti luaţi de nemţi în retragere. Majoritatea sunt cunoscuţi pentru că sunt din Adjud, unde am copilărit.
Le fac rost de un camion, de acord cu comandantul Companiei si-i expediem la Bratislava pentru că acolo este C.F. şi posibilitatea de a pleca în ţară e mai mare.

25 aprilie
Compania întărită cu care R 35 (2 la număr, comandate de Sublocotenentul Dumitrescu) se deplasează către graniţa Ceho-Slovaciei, pentru a trece din nou Morava în Cehia.

26 aprilie
Noaptea la 4.00 se trece râul iar în zori începe atacul. Toată ziua carele au fost ţintuite de nişte tigre nemţeşti şi spre seară se incendiază un T.4.

27 aprilie 1945
În dimineaţa acestei zile, pe la ora 10, un contraatac serios inamic respinge infanteria şi produce o panică de nedescris.
Totuşi carele rămân la datorie şi spre amiază contraatacul este respins.
După amiază am fost prins într-un baraj de artilerie şi am scăpat fugind cu motocicleta.
Pînă pe seară nici o acţiune.
Carele primesc ordin să rămână pe poziţie urmând ca a doua zi în zori să atace din nou. Oraşul Brno este ocupat de ruşi de eri, 26 aprilie.
Şoseaua pe care atacăm este aceia ce duce la Brno.

28 aprilie 1945
Batalionul rămâne pe poziţie în defensivă. Inamicul bombardează către ora 15 satul Muşov(11) în care mă aflu. O bombă cade la circa 50 m. de mine şi la 8 m. de un car T4 care se repara. Nu a fost nici un rănit întrucât bomba a căzut pe o casă şi a făcut explozie pe acoperiş. La ora 15 (14 ora României) ascult radio Bucureşti.
Aflu că Mussolini a fost capturat de partizani.

29-30-31 aprilie 1945
Rămânem în apărare la cota 222. Schimburi de focuri de artilerie violente pe timpul nopţii.

1-2-3 mai 1945
De 1 mai am făcut-o lată cu Ruşii la Brigada de tancuri.
Pe 2 mai am băut în grajdul nostru cu Mişu Dumitrescu care s-a îmbătat ca un porc cu spirt.
Pe ziua de 3 mai un contraatac inamic produce o oarecare panică dar este respins.

4-5 mai
Pregătiri intense pentru atac.
Se cară întruna în sectorul nostru armament greu şi artilerie. Catiuşa ca niciodată a invadat satul. Sunt peste 200 maşini.

6 mai
Ziua 1-a de Paşti. Am plecat la regiment şi am luat din ordinul Brigăzii 5 A.B. cu care am plecat pe poziţie.

În dimineaţa zilei de 7 mai
La ora 5.30 ne scoală un sunet foarte puternic. Începuse pregătirea artileriei şi a Catiuşelor.
Dacă cineva ar avea o imaginaţie cât de bogată nu poate descrie în cuvinte haosul care s-a produs în acele 2 ore.
Comparaţia cea mai nimerită ar fi următoarea.
Ploaia cred că trimite stropi pe pământ destul de deşi dar proiectilele în sectorul nostru cădeau şi mai des.

7 mai
În observatorul artileriei înaintate am asistat la desfăşurarea panoramică a luptei.
Au picat câteva proiectile lângă mine şi Mircea.
S-au cucerit 7 sate în acea zi. Carele noastre, ca prin minune, au scăpat neatinse.
Locotenentul Vlădoianu a primit botezul focului în ziua când soarele nu se mai vedea de fum.

Ultima însemnare8 mai
Inamicul se retrage în debandadă. Suntem în continuă urmărire.
Am înaintat atunci 70 km. până în oraşul Znaim(12).
Noaptea am dormit foarte confortabil la nişte cehi. Trecusem în Cehia.

9 mai
La ora 6 mă scoală ordonanţa şi-mi spune: “Domnule Sublocotenent s-a făcut pace”. Am eşit afară şi ostaşii mei m-au luat cu asalt. Au început să mă ridice pe braţe şi să mă sărute.
S-a făcut un chef cum se face atunci când ai scăpat de grija şi de frica clipei ce va veni.

-%-

Ne deplasăm tot în urmărire spre Telci(13) întrucât bande de S.S. mai rezistă în păduri.

Va urma

Fără dată
M. St. M. comunică:
La vest de Morava trupele române au cucerit 30 de localităţi.
Moscova a sărbătorit prin salve de tun joncţiunea istorică a trupelor ruso-anglo-americane.
Coresp. Reuters comunică că armata rusă a intrat în centrul Berlinului. Sunt la 200 m. de Ministerul de Interne.
Aliaţii au trecut râurile Els(14) şi Leda.
Aliaţii se apropie de Munchen.
Au fost luaţi 3 generali prizonieri aliaţi.
Tancuri aliate au atins frontiera Elveţiei.
Ocupat Vicenţa(15).
Himler comunică aliaţilor că Hitler este pe moarte.
Roberto Farinacci a fost executat.

-%-

______________________________________________
(1) Este vorba de “satele” Besa si Dolny Pial din Slovacia. Nu ştiu ce înseamnă Ung., probabil nu Ungaria, aşa cum am crezut iniţial.
(2) Tehla
(3) Nu am reuşit să-mi dau seama despre ce oraş / sat este vorba.
(4) Surany
(5) Branc
(6) Pana
(7) Mlady Haj
(8) Jarok
(9) Nu cred că este vorba despre acelaşi oraş / sat de la punctul (6) deoarece acesta este în direcţia opusă Bratislavei.
(10) Schrick
(11) Na Muslove
(12) Znajmo
(13) Telc
(14) Ems
(15) Vicenza

>> Insemnare preluata de pe blogul My private… :D world  - Ruxx, Bucuresti_

Surpriza

Am promis o surpriză… Şi e gata… Stă liniştită pe hard-ul meu… Ce e? Un mesaj… Un mesaj către noi, către România, către Europa, către lumea întreagă… Un mesaj din trecut… Un mesaj care, din întâmplare, din nefericire, ajunge la voi prin intermediul meu… Un mesaj din partea bunicului meu, Doboş Grigore, născut în actuala Republică Moldova, la Tighina, pe vremea când Republica Moldova era… România… În 1921… Apoi întreaga familie s-a refugiat către România… Probabil a fost şi destinul la mijloc, căci altfel eu n-aş mai fi fost aici… probabil… Am mai scris despre bunicul meu preferat… A murit cu o lună înainte de a-şi vedea visul împlinit (Revoluţia din 1989). Probabil din cauza asta ţin atât de mult la acest eveniment şi mă mir când alţii nu-şi aduc aminte de el… Pentru mine el a însemnat enorm… Din nefericire, am realizat asta mult prea târziu… Poate şi din cauză că eram mult prea mică când ne-a părăsit, dar nu atât de mică cât să nu-mi dau seama cât de mult am ţinut la el şi cât de mult îl apreciez. Şi tocmai din această cauză consider acum că îi aduc un omagiu. Un omagiu binemeritat. Nu a fost membru PCR (dacă interesează pe cineva acest aspect), cu toate că acest lucru i-ar fi adus beneficii imense pe plan profesional – ar fi ajuns director economic la Peco Ploieşti, pe vremea aceea. A refuzat acest “privilegiu”, rămânând contabil şef la acelaşi Peco Ploieşti. A avut o viaţă sportivă, aş putea spune, activând şi ca arbitru de fotbal în divizia C. Poate de aici şi pasiunea mea (ciudată pentru o fată) pentru fotbal şi, normal, pentru echipa Petrolul Ploieşti (de fapt pentru ceea ce a fost odată…). Cunoştea foarte bine limba rusă (din această cauză am fost puţin geloasă pentru că verişoara mea învăţa la şcoală limba rusă şi-i putea cere ajutor oricând) şi iubea muzica bună. Încă de mică ştiam cine e ABBA, Boney M, Kenny Rogers, Frank Sinatra, Edith Piaf… L-am simţit mereu ca un protector al meu… Pentru că el nu m-a certat niciodată… Nu m-a privit niciodată încruntat sau supărat…

L-am iubit… L-am iubit mult şi numai eu ştiu asta… Până acum… Şi ceea ce mi-a oferit el e de nepreţuit. Şi tocmai de aceea consider că e de datoria mea să vă împărtăşesc şi vouă gândurile soldatului de 24 de ani trimis să lupte pentru dreptate…

Da, în asta constă surpriza şi ultimul meu mesaj către Capsula Timpului. Câteva însemnări dintr-un jurnal. Un jurnal care consemnează ultimele zile ale celui de-al doilea război mondial.

Am păstrat ortografia jurnalului. Nu ştiu cât de corectă e… Am încercat să localizez pe diverse hărţi numele satelor şi oraşelor menţionate în jurnal (scrise de cele mai multe ori fonetic). Sper că am reuşit să mă apropii cât mai mult de realitate. Numele corecte ale oraşelor (fără diacritice) se regăsesc în “notele de subsol” de la sfârşitul însemnării.

Călătorie plăcută în timp!

>> Insemnare preluata de pe blogul My private… :D world  - Ruxx, Bucuresti_

Ridicam steagul… intram in UE

Ultima insemnare pe anul asta. Intram in cateva ore in UE – moment pe care multi il asteptau de mult iar de care altii s-au temut. Vom avea raspunsurile la momentul potrivit. Pana atunci eu va propun sa va uitati la niste imagini de la ridicarea steagului Uniunii Europene la Bucuresti, eveniment transmis in direct de EuroNews.

1.jpg
Tariceanu vorbeste primul…
2.jpg
Apoi se pregateste Basescu…

….

11.jpg
Si s-a ridicat…

……

Artificiile lumineaza cerul din jurul Pietei Victoria…
18.jpg

>> Vezi restul imaginilor pe blogul Reverberatii – blog civilizat – Marius Nicolescu, Constanta_

Calatorie in Bucovina

>> Contributie oferita de Simona Picioc, entuziast profesor de fizica la Scoala”Iraclie Porumbescu” din Fratautii-Noi_, Suceava_

Mesaj despre Popina Bordusani

Un mesaj lasat pe blog de Ristea Androne din Brasov, Ristea Gheorghe din Cluj, Stefan Dumitra din Canada, Ristea Niculae din Ploiesti:

imagine publicata de Formula As

Ne simtim mandri ca in locul de nastere – satul Cegani, comuna Bordusani, judetul Ialomita_ – s-au descoperit arheologic inceputurile civilizatiei europene de acum 7500 de ani, de catre seful departamentului Arheologie din cadrul Muzeului National de Istorie al Romaniei – domnul Dragomir Nicolae Popovici.

Locul se cheama Popina Bordusani si este situat pe o insula a unui lac, avand in mijloc o movila imensa de pamant, arheologic numita Tell si care a ascuns urme indubitabile ale unor asezari umane datate a fi de acum 7500.

Memorii – bucuriile si necazurile unui basarabean

Aveti mai jos o parte din interviul pe care i l-am luat bunicului meu, un interviu de istorie orala. Prin acesta imi propun sa aduc in atentia voastra unul din multele cazuri ale basarabenilor deportati.

——————————————————————————————-

Interviu cu Gheorghe Curus.

Numele dumneavoastrã de familie atrage atenţia. Este românesc?
Daca am trãi în România Mare aş fi îndreptãţit sã spun cã este un nume românesc. Dar cum nu ne aflãm în aceastã situaţie, CURUS este un nume specific basarabean. M-am nãscut acolo, în acel teritoriu românesc, în urmã cu aproape 80 de ani.

Tatãl meu era cunoscut in sat sub numele Pavel a lui Vasile Tiganu, poreclã venitã ca urmare a faptului cã bunicul meu din partea tatãlui practica meseria de fierar, confecţionând diverse obiecte din fier pentru cãruţe şi sãnii, meserie practicatã în acea zonã numai de ţigani.

De bucurie cã s-a nãscut un bãiat, iar evenimentul s-a petrecut în preajma zilei de Sf. Gheorghe, mi s-a dat numele de GHEORGE (Jorja, Jorjie, în limbajul localnicilor). Daca in ziua de azi un copil are 2 naşi, eu am avut 10 (fraţi şi rude de familie). […]

Vã pare rãu cã acum vã desprat graniţe de locul natal. Totuşi, cum aţi ajuns sã locuiţi în mijlocul Bãrãganului, aici la Slobozia?
Cum sã nu-mi parã rãu? Basarabia a fost componentã a Moldove din timpul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, dupã multiple rãzboaie a fost cuceritã de Ucraina, respectiv de cãtre Rusia Ţaristã.

>> Citeste mai departe pe Boardingmedia Blog – Cristian Curus, Bucuresti_

Biserica Barboi – Iasi

Biserica Barboi

Credits go to: Paul Lozba, Iasi_

>> Mai multe despre Biserica Barboi, dar si multe alte imagini din trecut si prezent ale unor locuri, monumente, obiective in blogul Now and Then.

Prima mea contributie

Inca de pe cand proiectul “Zestre pentru Europa – Capsula Timpului” era doar o idee, (nici macar cateva linii schitate pe o hartie) am stat mult sa ma gandesc la cum ar trebui sa arate prima mea contributie.
Daca ar trebui sa aleg dintre lucrurile pe care Romania le duce in Europa, care ar fi cel mai reprezentativ?

Invitatii din strainatate pe care, in ultimii ani i-am plimbat si conversat, m-au convins ca in “lada de zestre” pe care o caram cu noi in Europa exista ceva, definitoriu in ochii lor, fie ca vrem noi sau nu. Iar daca ar fi sa gasesc momentul, declicul care a pornit acel ceva, secunda care a despartit doua oranduiri istorice, atunci ar fi aceasta:

Insemnare preluata de pe blogul Cristealizari.



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.