Capsula Timpului

E titlul unui pictorial aparut in editia din luna decembrie a revistei “The One”. Si e vorba de exact ceea ce ne lipsea din “zestrea” Romaniei: o “defilare” de costume traditionale romanesti, din diverse zone ale tarii.

Totul re-interpretat in viziunea proprie unei reviste pentru femei: rolul “tarancutei” e detinut de un fotomodel. Blonda, cu bujori in obrajori, exact prototipul frumusetii de prin basmele si baladele populare!
Fotografiile au fost realizate de Adi Dinu, pentru revista “The One”. Multumiri pentru acest frumos pictorial!

Costumul de mireasa din Oas. Mireasa din Muscel.

>>Pentru restul pictorialului vizitati blogul
Ganduri - Alina Hodovanu, Bucuresti_

Ouale încondeiate - împistrite sau muncite - parte integranta a spiritualitatii noastre.

>> Insemnare preluata de pe eLearningBlog - Carmen Holotescu, Timisoara_

Am intrat in noul an cu sperante de mai bine: sanatate, prosperitate si fericire sa avem fiecare dintre noi!!!

Iar pentru ca nu trebuie sa uitam traditiile si obiceiurile din strabuni, cele care ne dau identitate in lumea intreaga si ne fac sa fim mandri ca suntem “de neam bun”, mai jos puteti urmari cateva imagini video de la petrecerea de Revelion 2007 care a avut loc la Cantina-Restaurant “Titu Maiorescu” a Universitatii “Al. I. Cuza” Iasi.

>> Insemnare preluata de pe Daniel’s Blog - Daniel Lozba, Iasi_

Cand mergi la cineva la casa, mai ales cand casa e noua, trebuie sa duci ceva “de casa noua”.

Romania a intrat in Uniunea Europeana.

Eu sunt european!

Dar totusi mi se pare ca am intrat in casa cuiva, in casa noua, fara sa fi adus ceva de la casa mea, Maramures. Nu prea am eu zestre, dar din cat am va ofer cu drag. Eu cu asta intru in “noua casa”: cu prieteni adevarati…la munca pamantului
in liniste si tihna, la manastirile din Maramures…
cu tot ce avem noi mai pretios…amintirea si sufletul celor plecati de langa noi prea repede
cu vechile traditii si obiceiuri….
cu (ne)indemanarile dar cu dorinta de a progresa si a invata.

Eu cu asta intru in noua casa; cu rabdare, cu dorinta, cu initiativa, dar mai ales cu mandrie … mandrie ca sunt din Maramu’!

>> Insemnare preluata de la Andreea Csuk, Baia-Mare_

De cativa ani, in familia mea s-a “adoptat” un obicei pe care nu vreau sa-l las uitat prin vreun colt de suflet . De Sfantul Andrei, pe 30 noiembrie, plantam grau (asa cum plantam cu totii fasole prin clasele primare pentru laboratorul de botanica) pentru fiecare membru al familiei (de cand avem motan, are si el recipientul dedicat).

Pe fiecare castronas cu grau pus pe vata udata zilnic din belsug punem o eticheta cu numele “proprietarului”. Eu ii spun “plantatia”. Avem grija de “cultura de grau”, o tundem periodic si de Anul Nou se evalueaza “productia”.

Se spune din mosi-stramosi ca asa cum creste graul, asa va fi anul urmator pentru “proprietar”. Mai exista o explicatie conform careia vigoarea graului si frumusetea lui ar fi “dupa sufletul celui care l-a plantat”. Mie imi convin ambele interpretari!

>> Insemnare preluata de pe blogul Gânduri - Alina Hodovanu, Bucuresti _

Another folk tradition is of the “Plugusorul”, whom appear in all villages and even the most cosmopolitan cities during the period between Christmas and New Year’s day. Nobody is quite certain how the practice originated, but it is an amusing, living legend.

Traditionally costumed characters crack whips as loud as cannons, play symphonies on ancient percussion instruments accompanied by accordions in the streets and in courtyards. The whole intent seems to be making lots of sound to scare away evil ghosts of the past year, to bring good luck and hope into the new year.

Like many Romanian myths, the Plugusorul have retained their mystery over thousands of years.

>> Insemnare preluata de pe blogul sparking curious mind - Claudiu Florea, Iasi_

>> Contributie oferita de Simona Picioc, profesor de fizica la Scoala”Iraclie Porumbescu” din Fratautii-Noi_, Suceava_

>> Contributie oferita de Simona Picioc, profesor de fizica la Scoala”Iraclie Porumbescu” din Fratautii-Noi_, Suceava_

>> Contributie oferita de Simona Picioc, profesor de fizica la Scoala”Iraclie Porumbescu” din Fratautii-Noi_, Suceava_

>> Contributie oferita de Simona Picioc, profesor de fizica la Scoala”Iraclie Porumbescu” din Fratautii-Noi_, Suceava_

Aceasta este o contributie gazduita. Autorul se numeste Stefania Luca.  Mi s-a parut atat de “pentru Capsula Timpului” ca nu m-am putut abtine sa nu v-o arat. (Adrian)
_____________________________________________________

Gavrila are 50 de ani, a fost miner si toate concediile lui au fost toamna, in timpul cand se fierbe horinca.
“Greu nu-i a face horinca, da-s cateva reguli pe care trebe sa le stii. Daca-ti trebuie horinca curata, lasa poamele sa cada pa pamant, culege-le si nu le spala ca sa nu iei de pe ele drojdia naturala. Altfel, trebuie sa pui drojdie din magazin si nu mai ii horinca buna”.

Urmeaza apoi macinatul poamelor, dar prunele e mai bine sa ramana cu samburele intreg. Se pun in butoaie si se acopera cu folie de plastic. “Apoi sezi-asteapta pana lucra poamele. Isi fac ele treaba, tu n-ai randul lor. Din cand in cand, da folia la o parte sa vezi podu’ (partea de deasupra - n.r.) si, cand vezi ca se arata cum ca s-ar rupe, atunci e vremea fiertului”, spune Gavrila.

Abia din acest moment incepe arta. “Uita-te cu atentie la brener. Daca are nasu’ si obrajii rosii, e semn ca gusta din horinca pana nu mai stie de el. Si uita-te cat de curat ii langa cazan”, povatuieste gospodarul.

Fructele fermentate se pun cu galeata in cazan. Apoi se asaza capacul si (…)

>> Pentru restul retetei vizitati blogul-gazda al lui Adrian Cristea, Cristealizari

Am facut traditionala vizita de Craciun la parinti intr-un sat dobrogean si oarecum dunarean ( 10 km de Dunare). Inevitabil a trebuit sa tin de porc. Rudele si vecinii (inca) se ajuta intre ei ca sa-i faca felul nefericitului animal.

“Ai visat urat asta-noapte?”, este intrebat porcul inainte de a fi scos din cocina. Aceleasi probleme in fiecare an. Le stiu de cand eram copil. Oare unde sa fie taiat si cum sa fie rasturnat porcul? Cutitul parca e prea mic si are lama prea moale? Cel care taie e milos si moare porcul greu. “O sa fuga porcul cu paiele in cap”, etc. Discutii pe tema zilei: de la anu’ nu mai ai voie sa tai porcul. Este aproape singurul lucru care se stie in legatura cu integrarea in UE. Daca nu aparea problema asta, integrarea trecea neobservata. Unii spun ca nu mai ai voie sa cresti mai mult de trei porci, altii ca nu mai ai voie sa-i vinzi. “Iti vor controla in curte ca pe vremea lui Ceausescu”, conchide taica-miu pe tonul unui filosof al istoriei ciclice. Odata sacrificiul indeplinit cu toate secventele lui (parlitul, razuitul, desfacutul, tochitul, etc.), oamenii se considera pregatiti ca sa intampine sarbatorile. (…)

>> Pentru a afla cum a decurs vizita in continuare, vizitati blogul Documentare Romania - Marin Pruteanu, Bucuresti_

Odata cu Craciunul am mai gasit ceva de imortalizat in Capsula Timpului. Nu e un obiect ci sunt o mana de oameni si obiceiul pe care il respecta an de an. Sunt cei care inainte de Craciun si Anul Nou pun mana pe trompete. tromboane, viori, tobe si cine mai stie ce si pornesc pe strazile orasului.Chiar daca multi dintre ei sunt tigani si lumea se uita urat la ei vin an de an cu aceleasi colinde si cu aceiasi voie buna. Chiar daca scopul este strangerea banilor nu esti obligat sa platesti. Poti privi linistit spectacolul si apoi sa intri in casa. Daca vrei sa imortalizezi momentul sunt mai mult de cat bucurosi si nu cer nimic.

In Ardeal acest obicei se numeste Tzarca. Cantaretii sunt insotiti de o “papusa” creata din hartie creponata colorata ce are un cioc de lemn. Papusa este imbracata de catre unul dintre ei, Tzarca fiind cea care se aude pentru prima data atunci cand vin colindatorii. Derivat din acest obicei este si venitul cu Ursul. Unul dintre colindatori se imbraca cu un costum de urs, iar odata cu colindetele se cante si cateva melodii pentru “urs”.

>>Pentru continuare si restul fotografiilor vizitati blogul Alexandrei Groza, Bucuresti_

Another beautiful winter custom in Romania, is the dance of “the goat”.

This custom lasts from Christmas until New Year. The masks of only one animal, whose name varies from a region to another, replace many times the biblical characters: stag in Hunedoara, goat or “turcă” in Moldavia and Ardeal, “borită” in South Transylvania.

This custom is also called “brezaia” in Wallachia and Oltenia, because of the multicoloured appearance of the mask. A noisy children group accompanies the mask.

The goat jumps, jerks, turns round, and bends, clattering regularly the wooden jaws.

In town, this show is to be remarked by its originality of the costumes and of the choreography.

This tradition comes from the ancient Roman people and it reminds us of the celebration of the ancient Greek gods.

>> Insemnare preluata de pe blogul sparking curious mind - Claudiu Florea, Iasi_

(…)

Obiceiul Pitarailor este pastrat in comunitatile de momarlani inca de pe vremea dacilor si are ca semnificatie sacrificiul adus Divinitatii ca multumire pentru rodnicia holdelor si a pomilor. Adunati in cete, copiii si tinerii din sat imbraca straie populare, iar in noaptea de Ajun impodobesc steaguri cu clopotei, naframe multicolore, ciucuri si coronite de flori, pe care le agata pe prajini, iar a doua zi dimineata pornesc, calare, la colindat. Cetele de pitarai sunt primite in gospodarii cu strigate de veselie si daruri, iar obiceiul spune ca nimeni nu are voie sa ceara mai mult decat primeste, altfel risca sa fie exclus din grup. Dupa impartirea darurilor, in ograda se incinge dansul pitarailor, denumit invartita jieneasca, in acompaniament de fluiere.
“Cat ii Soarele de sus / Pitarai ca-n Jiet nu-s/ Cu feciori inalti-frumosi/ Si la minte sanatosi/ Cat ii Soarele de mare/ La Jiet intai rasare” - striga cetele de pitarai versurile invatate de la cei mai in varsta, care la randul lor au facut parte din aceste cete de colindatori. Potrivit credintei populare, ei pot umbla liberi prin casele si curtile oamenilor pentru ca sunt purtatori de noroc si fericire.

Carmen Cosman, Petrosani_
( Materialul a aparut in cotidianul Romania Libera din 27 decembrie 2006 )

>>Pentru a afla cum s-a desfasurat obiceiul anul acesta, vizitati-l pe Adrian

>> Imagine preluata de pe blogul i-photo.ro- Iasi_

Christmas in Romania apart from being a day of sheer religious fervor is the time to enjoy each others company. Christmas in Romania is full of fun and merriment and is a great time for the children. One of the age-old traditions of Romania is that the children travel from house to house, singing carols.

These carols have kept until our days the oldest form of the Romanian folk poetry. These songs communicate wishes of health, good harvests, handsome young men and beautiful working girls, marriages, success in various occupations the major problems of the peasant’s life.

>> Insemnare preluata de pe blogul sparking curious mind - Claudiu Florea, Iasi_

Cum se poate manifesta dorul de tara?

E o intrebare la care m-am gandit adeseori dar nu pot da un raspuns personal, pentru ca nu l-am simtit niciodata. Nu am iesit in afara granitelor noastre dragi asa ca…

In schimb l-am vazut manifestandu-se la fratele meu intors din Spania. Da …a ingrosat si el randurile celor ce aduc valuta de sarbatori D . In definitiv…inginer cu 5 mil in tara…In sfarsit nu despre asta era vorba…

Pe drumul spre Romania ma suna si-mi spune: “-Ai grija…vezi sa nu taie tata porcul. Il tai eu cu mana mea!”

>> Citeste mai departe pe blogul Asa vreau eu - Anisimi, Bucuresti_

(…)
“Luati d-acilea don’soara sa facem pomana porcului…”
Iau bucatile de carne, calde inca, ma indrept spre aragaz… pun un ceaun de tuci pe focul puternic, curat carnea, o tai bucati si o arunc in uleiul incins…

“Sa faci si mujdei, mama”… imi spune mama… eu ma duc cu Lili in vale sa curatam matele… Zis si facut, curatat usturoi, pisat usturoi, frecat bine cu ulei si sare si apoi pus apa si amestecat incet…

“Pune mana si fa mamaliga aia odata, acus vine ora de masa si voi nu sunteti gata!… Aveam pretentii… trei bucatarese…!” zice unchiul…

***

Mamaliguta si carnea aburinda, mujdeiul iute si racoros… tuica fiarta sau berea rece si hai la masa… Sa imi zica si mie cineva de ce o fata / femeie trebuie sa se suie pe porc…?

Cica asa e datina… datina, datina dar sa stim si noi de ce!

>> Pentru a afla insa cum s-a desfasurat in continuare “Pomana Porcului”, trebuie, musai, sa mergeti pe blogul Catalinei

…Şi, uite aşa, mi-a venit ideea să îngheţ aici în Capsula Timpului, reţete tradiţionale româneşti, să se lingă europenii pe degete, nu alta.
Nicio sărbătoare a românaşilor noştri nu se întâmplă fără…cozonac. Niciun Crăciun, niciun Paşte, nicio nuntă sau vreo înmormântare fără să tăiem mândri câteva felioare cu multe calorii de cozonac.
Nu pot uita reţeta bunicii de cozonac, reţetă pe care m-am grăbit şi eu să o repet pentru anul acesta, că vorba scumpei mele bunicuţe, “maică, nu toată lumea ştie să facă cozonac”.
Dar, hai mai bine să trecem la treabă. Preferatul meu este cozonacul cu nucă, îl prefer celui cu rahat, vă spun eu, e mult mai bun.. Aveţi nevoie de:
- pentru aluat: un kg făina, coaja de la două lămâi, o linguriţă de sare, doua pliculeţe cu zahar vanilinat, 3 ouă, 200 g zahar, 100 ml ulei, 200 g unt, drojdie, apă, lapte;
- umplutura: un kg nucă măcinată, 300 g zahăr, esenţă de rom.
Pentru început dizovaţi drojdia cu puţin zahăr şi nişte făină într-o ceaşcă de lapte călduţ şi lăsaţi-o să dospească vreo 10-15 minute…

(…)

>> Puteti afla reteta doar de pe blogul Despre lumea in care traim - Elena, Bucuresti_