Capsula Timpului

Dragă Ruxx,

Mă întreb ce faci… Mă întreb cât de caldă sau cât de friguroasă e iarna acum… Mă întreb dacă de Crăciun a nins… Mă întreb dacă te-ai schimbat în vre-un fel… Mă întreb cine o fi preşedintele României… Mă întreb dacă s-au mai schimbat actorii de pe scena politică… Mă întreb dacă XXXXX o fi reuşit să câştige Liga Campionilor… Mă întreb dacă Rolling Stones a venit în România… Mă întreb dacă ai reuşit să ajungi la vreun concert Motorhead… Mă întreb dacă l-ai vizitat pe Jim Morrison… Mă întreb dacă tot prin Lăptărie îţi “pierzi timpul” seara, după program… Mă întreb ce mai face A. G. Weinberger… Mă întreb cum mai sună muzica românească… Mă întreb dacă ţi-ai schimbat locul de muncă… Sigur ţi-ai schimbat locul de muncă… dar poţi să-mi spui unde lucrezi? Mă întreb dacă v-aţi căsătorit… Sau aşteptaţi până pe 13 septembrie 2013? Mă întreb ce-ţi fac fetele… Mă întreb dacă te mai ocupi de blogul tău… Mă întreb ce-ţi fac prietenii… Mă întreb dacă ţi s-a schimbat în vreun fel viaţa după intrarea în UE… Mă întreb dacă te-ai lăsat de fumat… Mă întreb dacă ziarul Cotidianul încă mai scoate cărţi miercurea şi dacă a făcut vreo ofertă specială şi pentru rafturi sau biblioteci… Mă întreb dacă l-ai dus pe Cip pe Old Trafford… şi la vreun concert Manowar… Mă întreb dacă 01 ianuarie 2008 v-a găsit la Budapesta, aşa cum v-aţi propus în primele zile ale lui 2007… Mă întreb dacă ai schimbat apartamentul de 2 camere… Mă întreb dacă ţi-ai luat motor… Mă întreb dacă Cip şi-a luat maşină… Mă întreb pe unde v-aţi mai plimbat în tot acest timp, ce-aţi mai vizitat… Mă întreb dacă-mi vei da vreun răspuns… în ianuarie 2012.

Cu drag,
Ruxx

>> Insemnare preluata de pe blogul My private… world  - Ruxx, Bucuresti_

Nu ma intrebati care sunt primii pasi dupa aderare. Habar nu am! Nu ma puneti de-acum inainte sa-mi traiesc viata dupa manual. Ca la carte! Nu ma faceti sa cred ca aderarea asta este mai degraba un handicap decat un avantaj.
Nu-mi sufocati libertatea cu tot felul de reguli care, vezi Doamne, sunt europene si trebuie musai respectate, reguli pe care nu le respecta nici oficialii de la Bruxelles. Nu ma puneti sa fiu mai european decat europenii, ca ma pierdeti de client, si piata flamanda va avea de pierdut. Nu ma obligati sa trec granita fara pasaport, doar cu buletinul. Buletinul mi-a fost furat, iar pasaportul nu se simte nici el prea bine. Sta sa expire! Acum mi s-ar parea supercool sa incerci sa treci fraudulos granita in Republica Moldova. Nu ma aratati cu degetul, pentru ca n-am topait de bucurie in noaptea de duminica inspre luni, noaptea integrarii.
Am avut sentimentul ca traiesc lasatu-secului si trebuie sa ma destrabalez inaintea unui post lung si greu. Oricum, cred ca o sa fie mult mai interesant postludiul decat erectia integrarii. Nu ma siliti sa dau buzna in Europa ca sa vad cat de egali suntem noi cu fratii nostri europeni. Nu vreau, pentru ca stiu cati ani mai trebuie sa petrecem ca sa trecem de la statutul de romani la cel de europeni. Pentru ca e pielea a dracu’ pe noi, o sa mai dureze ani buni naparlirea noastra. Si, mai ales, nu ma obligati sa va spun cu ce usi deschise ne asteapta Europa. Nu e nici locul, nici momentul! Asta si pentru ca acest coltisor este interzis minorilor care n-au trecut de prima tinerete.
Europa, te iubesc!

>>Articol aparut in Jurnalul National, (3 ianuarie, 2007) sub semnatura lui Marius Tuca

De la 1 ianuarie 2007, Romania se asaza la masa deciziilor europene. Aflat inca in functia de secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene, Leonard Orban a explicat, pentru Jurnalul National, atat cateva dintre atributiile pe care le va avea in calitate de comisar european pentru multilingvism, cat si “atributiile” pe care le va avea Romania de la 1 ianuarie 2007 in calitate de stat membru al Uniunii Europene.
(…)
Jurnalul National: Ce fel de Romanie intra in ce fel de Uniune Europeana?
Leonard Orban: Intra in UE o Romanie mixta, cu sectoare perfect convergente cu cele din UE si cu altele inca in transformare. O Romanie in curs de dezvoltare, o dezvoltare accentuata. Intram intr-o Uniune confruntata cu problema globalizarii, o Uniune in transformare, in modernizare, in proces de reformare institutionala si in proces profund de reformare pe toate sectoarele pentru a se adapta la provocarile ridicate de globalizare. E o UE actor global, cu sanse mari sa devina un si mai mare actor global.

>>Cititi interviul integral in editia online a Jurnalului National

Ce ar mai trebui eu sa imortalizez in Capsula Timpului inainte de a se inchide definitiv sunt primele mele articole publicate in presa. Acum aproape un an am calcat pentru prima data pragul unei redactii de care acum ma leaga unele dintre cele mai frumoase amintiri si primele aventuri ca jurnalist.Eram emotionata si plina de viata, fascinata de tot ce se intampla acolo si inafara ei. A fost ca si descoperirea unei noi lumi care a adus cu ea o multime de oameni noi si aventuri care de care mai frumoase. Aici am scris primul meu articol, am fost la prima conferinta de presa, am scris prima erata, am invatat ca greselile se platesc, am luat primul interviu, am fost la primul subiect cu decedati, am publicat prima mea poza si lista mai poate continua. Dupa 4 ani de liceu si un semestru de facultate in care visam in fiecare zi la asta am ajuns sa spun “Alexandra Groza - Clujeanul sau Ziarul Clujeanului”. Nu as fi reusit sa ajung aici fara cei care m-au indrumat, se stiu ei, si carora trebuie sa le multumesc. Suna a reclama sau discurs de Oscar ultima fraza

Primele aventuri si articole vreau sa le sigilez in Capsula Timpului pentru ca peste 10 ani sa ma pot intoarce aici si sa imi aduc aminte de ele cu la fel de mult drag ca acum.

>> Insemnare preluata de la Alexandra Groza, Cluj_

Chiar acum am terminat de vizionat un interviu cu Alteţa Sa, Principele Radu. Interviul a avut loc în studioul postului local de televiziune ONE tv - Deva. Nu pun în discuţie aici toate articolele care s-au scris despre Principele Radu în ziarele patriei. Nu am instrumentele prin care să pot verifica toate informaţiile care s-au vehiculat în presa românească despre colaborări cu securitatea şi alte alea…Un lucru este cert: monarhia are darul de a-ţi insufla o stare specială, un fel de mândrie re-ziditoare de valoare. Poate prin simbolistica ei. Dacă vrem, putem!
Principele Radu a avut un discurs elaborat, extrem de bogat în informaţii istorice, sociologice, culturale şi politice. A transmis un mesaj pozitiv şi laudativ la adresa oamenilor obişnuiţi, a analizat critic, dar obiectiv şi fără trimiteri incriminatorii, deficienţele economiei şi ale politicii româneşti, şi-a exprimat un foarte optimist şi bine argumentat punct de vedere referitor la integrarea în UE, a elogiat câteva personalităţi româneşti şi internaţionale accentuând că principiile trebuie să facă realitatea.Dacă domn’ preşedinte Băsescu a recunoscut că a fost comunist şi l-am ales - în lipsă de altceva mai bun - de ce nu am sugera ca la terminarea mandatelor băsesciene să avem un Principe Radu la conducere? Avem ceva de pierdut? Că de câştigat sunt sigură că da.
“Monarhia se bazează pe patru principii: tradiţie, identitate naţională, continuitate şi mândrie.” - Principele Radu
Ei, pe acest mândrie, Principele Radu l-a articulat.

Nu scriu mai mult pentru că sunt sub influenţa primului impuls…Şi impulsurile te mai duc la …poznăreli

>> Insemnare preluata de pe blogul Zodia busuiocului - Ela Roseni, Deva_

Pentru ca proiectul Capsula Timpului se apropie de sfarsit, urmeaza insemnarea aceasta:

2007: Bucuresti, Romania, e 12:55 am si stau pe net, fumez si ma gandesc ce am de facut maine, ce mai am de muncit si daca undeva in week-end as putea sa fug din oras. Sper ca peste atatia ani cand voi deschide capsula timpului, sau daca nu eu, sa imi parvina cumva, sa nu am mai multe fire de par alb decat negre. Sa nu ma fi ingrasat foarte mult. Si sa am acelasi ras cristalin

Ah … si dl. Basescu, dati un click pe linkul de mai jos, iar, eventual transmiteti un mesaj pentru dumneavoastra peste 5 ani.[wow] si sa vedem cum e. Foarte interesanta senzatia.

>> Insemnare preluata de pe blogul piticu.ro - Cristi Dorombach, Bucuresti_

Pe europeni nimic nu-i leagă de lumea noastră pentru că ea rămane într-o depărtare pe care nicio complezentă nu o poate tulbura , posibilitatea de a o vedea altfel rămane intactă . Ei sunt convinşi privindu-ne că noi aparţinem altei civilizaţii . Lumea aceasta în care ne-am născut „cu trenurile şi gările ei mizerabile , cu satele din Bărăgan , cu şoselele naţionale pe care întalneşti căruţe ponosite , biciclişti beţi , femei împingand cărucioare hodorogite , turme de vaci si de oi , bătrane îndoite din şale care cară legături de vreascuri în spinare , toată viaţa aceasta a Romaniei profunde care nu are nimic idilic în ea” (Liiceanu –pag 71 ) o văd şi o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpanitoare .Dar noi vrem să demontăm aceste false tabuuri , să demonstrăm europenilor că nu încurajam euro-ignoranţa , însă, pe de altă parte, să demostrăm „une verite absolue, universelle” cunoscandu-ne pe noi şi cunoscand potenţialul intens al romanilor.

>>Cititi restul articolului pe blogul Princessitei - Bucuresti_

      Asa cum scrie si in revista Times, in trecut oamenii mari faceau istoria… Oameni cu bunele si cu relele lor, cu ambitiile si orgoliile lor, cu puterea lor si a armatelor pe care le conduceau cu o mana de fier… dar oameni care puteau fi eliminati sau inlocuiti, eventual prin revolutii… si nu de putine ori a fost de ajuns o scanteie pentru a porni o revolutie, pentru a schimba cursul istoriei si pentru a opri un imperiu din marsul sau pentru cucerirea planetei…

Si daca filele albe ale istoriei le scriem noi, cu totii, cat de mult mai poate valora fiecare cuvant in parte… cum vom mai putea distinge vreodata amprenta tiranului de cea a pacifistului, amprenta monarhiei de cea a democratiei, cum vom mai putea distinge filozoful de taranul de rand in acele file ale unei cartie de istorie… vor fi cu totii diluati intr-o istorie “new-age” ce va supravietui trecerii timpului, numai pentru a se intoarce impotriva copiilor copiilor nostrii… o istorie stearsa, bogata in continut lipsit de valoare reala, o colectie de fapte si ganduri care nu fac nici macar cat suma lor… (observati vreo asemanare cu persoane reale!? sau poate cu trend-uri contemporane? si daca promovarea inculturii va deranjeaza in ziua de azi, de ce nu va ganditi si la ziua de maine?)

Ma intreb daca mai lupta cineva pentru progres in zilele noastre… nu, nu la cei care scot o alta versiune de iPod la fiecare 6 luni pentru progresul afacerii lor, nu la ei ma refer… ma refer la cei care stau pe margine si permit tensionarea relatiilor internationale, disparitia valorii de frumusete in randul tinerelor generatii si eradicarea lui Mos Craciun din mall-uri pentru evitarea acuzatiilor de pedofilie… Lumea a ajuns aici pentru ca este condusa intr-un mod democratic, iar cei puternici si valorosi nu sunt destui sau nu sunt estul de eficienti in perpetuarea clasei lor, nu sunt incurajati sau sustinuti si nici nu vor fi vreodata… Si mai ingrijorator este arborele genealogic cu care incepe filmul “Idiocracy”, de un realism tulburator…

>> Citeste mai departe pe blogul NetBoy’s - Rares Mirica, Bucuresti_

In 1999 priveam cu emotie ecranul televizorului si numaram cu voce tare secundele ramase pana la intrarea in 2000. Eram plina de viata, fascinata de cifra 2000 si credeam ca odata cu ea viata noastra se va schimba radical. Imi aduc aminte cum toti eram fascinati de formatia Era care a cantat pana in ultimele secunde. Am avut artificii si pertade pe care le-am lansat cu mandrie de pe balcon.
Au trecut 6 ani de atunci si viata chiar s-a schimbat radical. Am intrat in noul an cu inima stransa, deloc entuziasmata de ceea ce va veni, dar asta sunt eu. Am vazut un presedinte care a incercat cu greu sa ramana in tiparele pe care i le impune functia, doua imitatii de vedete, Irinel Columbeanu si Monica care se uitau la televizor chiar la emisiunea lor si turnau beton si o tara care a iesit in strada, a fluturat steagul Uniunii Europene si a dansat pe ritmuri Animal X si Anda Adam.

Vreau sa imortalizez in Capsula Timpului, care a ajuns la final, fericirea de pe chipul oamenilor care se aflau in Pietele din intreaga Romanie, gandurile lor de bine si sperantele cu care au pasit in Noul An. Vreau sa le pastram aici pentru ca multe dintre ele se vor pierde, iar cand acest moment va veni sa le gaseasca aici si sa o poata lua de la inceput.

>> Insemnare preluata de la Alexandra Groza - Cluj_

Da, stiu ca o sa fiu un pic patetic si nu imi place deloc chestia asta, dar pe de alta parte asta este, uneori trebuie sa risti sa iti exprimi sentimentele, chiar daca asta inseamna sa fii un pic patetic.

From a distance there is harmony,
and it echoes through the land.
And it’s the hope of hopes, it’s the love of loves,
it’s the heart of every man.

Am dorit sa scriu acest post de mai multe zile, insa nu am avut timp. As vrea sa las in Capsula Timpului, un proiect al lui Adrian, Carmen, Cristi si Alina, o amintire. E ciudat, amintirile se tocesc o data cu trecerea timpului se deformeaza si unori raman doar scheletele lor, insa amintirea asta cred ca este destul de vie.

Se petrecea prin 1998 (sau poate 1999). Si abia descoperisem Internetul. Era dial-upul acel. Brandizat ca blazing fast: 56Kb/s, daca tineti minte modemurile acelea. Cand lumea se deschidea in fata noastra. Cand eram atat de uimiti de patratelele care zburau au intr-un filmulet flash. Cand ma minunam ca un email trimis pe contul le de yahoo se duce pana in California si inapoi in cate secunde.

Imi aduc aminte de niste ganduri pe care le-am avut atunci. Mi-am dat seama ca fiecare descoperire tehnologica vine cu propria ei provocare culturala, cu propria ei barbarie daca vreti sa spunem asa. Si ca noi, cei care am apucat si vremurile de inainte suntem cei raspunsatori sa propovaduim. Sa spunem cum mergeam lucrurile inainte.

Hai sa fiu mai concret. Internetul, mediul care acum imi ofera atat informatia cat si painea de zi cu zi, prozaic spus, omoara de multe ori placerea culturala. Netul este despre filmuletele de pe youtube, care omoara filmele de arta, despre bancurile care omoara cartile, despre limbajul direct care omoara poezia.

Poate voi fi considerat o forma ciudata de luddit insa de multe ori cred ca tehnologia nu este in consonanta cu cultura. Sau cu living the good life. Ca, de cele mai multe ori, tehnologia creste eficienta, dar nu si pofta de viata sau capacitatea de a intelege viata. De a trai ca un om nobil. Ca tehnologia creste de cele mai multe ori capacitatea omului de a dobandi bunuri materiale, dar nu capacitatea sa te a fi mai bun, mai uman sau mai cult. Ca de cele mai multe ori o crestere tehnologica nu este insotita de o crestere a nivelului a constiintei.

Si vreau sa cred ca scopul nostru, al oamenilor care au capacitatea de a vedea clar lucrurile si de a articula un punct de vedere este tocmai aceea de a propaga aceasta deschidere de constiinta, de a incerca sa imbunatatim impreuna conditia spirituala a semenilor nostri. Numai noi o putem face.

E foarte important sa credem asta. Si sa facem ca lucrurile sa fie mai bune.

>> Insemnare preluata de pe blogul Catastif - Catalin Tenita, Bucuresti_

Deunazi am inceput sa revad un film clasic, “Cel frumos, cel urat si cel rau” (ordinea poate fi gresita, dar connaisseurii stiu despre ce vorbesc), si ma gandeam la aceasta “capsula a timpului”, glumin un pic, as putea spune a lui Adi. Cum era si normal, m-am transportat mental si vizual in momentul in care am vazut acest film in premiera, era cam prin 1992 sau 93. Nu m-am surprins foarte mult, poate nu este chiar un lucru cu care sa te lauzi, dar eram la fel de fascinat, aveam pe chip aceeasi privire tampa, pe care o am si acum, care ascunde de altfel o analiza destul de complexa (sic!), eram la fel de disproportionat fizic si cu nazuinte nenumarate. Ca si acum! Este trist ca in 14 ani nu ma pot lauda decat cu niscaiva aventuri amoroase, cunostinte sociale remarcabile si carti citite.

Cand mi-a explicat Adi despre ce este vorba in acest proiect, mintea mi-a fugit la poze, inscrieri si lucruri reprezentative pentru mine peste…cat timp se va deschide capsula. Dar am ajuns la concluzia ca nu prea am ceva palpabil care ar putea fi scanat si memeorat de blog. Tot ce am trait, ce am vazut, am intalnit este in capul meu, mic de altfel. As putea sa scriu la nesfarsit (ca multi altii) despre toate lucrurile minunate si mai putin minunate pe care le-am experimentat, dar nu acesta este scopul acestei capsule.
Am marele talent de a nu incerca sa imortalizez momentele de aur ale scurtei mele existente. M-am bazat intotdeauna pe imaginea pe care mi-o creez in fata celor din jurul meu, considerand ca asta e ceea ce conteaza, la urma urmei. Teribilism, comoditate, luati-o cum doriti dar asta este pozitia mea actuala. Poate e chiar frica. Frica de a ma regasi in aceeasi stare si situatie si in momentul deschiderii capsulei. Si ca sa nu se inteleaga tot ce am scris ca un manifest ieftin, imi voi face o radiografie pe care, cu ajutorul lui Adi, o voi analiza peste ani:

Nume: Vlad, stare - in stare de multe, dar necasatorit, ma cam bate gandul sa ma inmultesc, e adevarat;
Ocupatie: s-ar zice documentare, dar e un conglomerat de presa tv; financiar - supravietuiesc, dar am supravietuit si mai bine de atat, poate acum cu Europa asta a lor in care am intrat pieptul ( ca la atletism).
Posesii: textilele nu se pun. Ar fi ceva muzica si marea incercare pentru pizdosul asta de an, 007, va fi cumpararea garsonierei in care ma suport intr-un mod placut.
Rude sanatoase, alea care mai sunt, prieteni sunt aceeasi ( nu o sa mi-i enumar, pentru ca daca imi sunt adevarati prieteni, o sa fie aceeasi si peste ani-capsula).

Cam atat! V-am zis ca e trist. Ca o productie de cinema, ruseasca, orice ar face tot trist e filmul. Incheierea e asta, si e pentru mine peste ani: nu-i asa ca iti spui si acum ca e mai bine acum decat atunci cand ai scris prostiile de mai sus?
_____________________________________

>>Contributie gazduita pe blogul Cristealizari - Adrian Cristea, Bucuresti_

Peste 10 ani as vrea sa existe in Romania alte/alti 5:
-furnizori de servicii de telefonie mobila/fixa
-furnizori de Internet
-furnizori de elctricitate/gaz
-operatori de transport in comun
……………………….etc.
Sa fie alt sistem de pensii si asigurari de sanatate.
Doar asa….ca sa fie de unde alege…, sa fie concurenta si sa avem de castigat tot noi.

>> Insemnare preluata de pe blogul aiureli.ro - Dani Muresan, Baia-Mare_

Imi place sa ma uit la harta UE din 2007.Iata ca s-a implinit si ce am asteptat de atatia ani cu emotie.

Basescu a spus ca Romania si-a incheiat perioada de tranzitie si ca a intrat intr-o perioada de dezvoltare. Sincer, am emotii sa nu intervina ceva care sa stopeze iar evolutia pozitiva in Romania.

Ma gandesc in viitor, peste 10-50 an. Oare cum va arata Europa. Va mai exista? Iata vizitatorule din viitor: asa arata Uniunea Europeana in 2007 dupa integrarea Romaniei si Bulgariei.

Oare ce vom vedea in urmatorii ani? Vom asista la prabusirea culturii Americane? Cine-i va lua locul? Europa? Poate Europa sa ajunga pe primul loc fara ca statele europene sa-si piarda identitatea nationala? Oare o sa mai fie democratie peste 50 ani? Doar vom trai si vom vedea.

>> Citeste insemnarea pe blogul Gradina cu doi nuci - Ovidiu Scarlat, Iasi_

Intr-o ordine aleatoare:

• Sa figuram in Big Mac Index si in editia print a The Economist. In fapt, ar fi excelent ca Romania sa nu mai fie exclusa din tabelele ce apar in revista.
• Portalul Europa - The European Union On-Line sa dispuna si de traducerea in limba romana. Asta se va intampla cu siguranta, trebuie doar sa fie inclusa si romana (si bulgara) pe lista limbilor oficiale ale UE.
• Sa fim acceptati in Visa Waiver Program al SUA.
• Sa facem parte din studiul UPS Europe Business Monitor.
• Sa fim inclusi in lista tarilor acceptate de PayPal.

Lista de mai sus e o rabufnire legata de excluderile (o mica parte a lor) de care am avut parte de-a lungul timpului. Sunt constient si prin urmare voi adauga un post legat de ce mi-as dori si depinde de noi.

>> Insemnare preluata de pe blogul UNDe - Bogdan Surdea-Blaga, Cluj_

>> Insemnare preluata de pe blogul Pagina Cronicarului - Dan Radulescu, Bucuresti_

Încercând să ignor entuziasmul general şi zâmbetele din jur, uitându-mă în oricare altă parte decât spre articolul superb al lui Mircea Cărtărescu şi jucându-mă de-a avocatul diavolului vă voi spune următoarele - voi împărtăşii cu voi, dragii mei cititori, cele mai ascunse şi mai groaznice temeri pe care le am referitoare la minunata noastră aderare… şi o să încep cu ceea ce este cel mai important – mâncarea (pentru că absolut totul trece prin stomac, nu?).

Draga mea UE… Mi-e frică că o să-mi iei jumările şi cârnaţii de porc de casă cu tonele lor de colesterol (dar pe care-i ador), brânza mea de oaie, brânza mea de burduf şi urda. Mi-e frică că o să faci să dispară micii de pe Dealul Negru, Brăneşti sau din alte părţi şi o sa mi-i ambalezi în pungi ca la Mac, o să-mi transformi colibele de lemn de pe marginea drumului în magazine de suveniruri din termopan, o să-mi tai cu bunăstarea adusă de tine şi ultimii copaci din jurul Bucureştiului pentru a face loc proiectelor imobiliare şi halelor pentru mici manufacturi. Mi-e frică scumpa mea Uniune că o sa vii cu unele dintre legile tale strâmbe, că o să creşti exponenţial birocraţia, că o să dai din banii tăi tuturor şmecherilor care o să te prostească cu proiecte, că o să faci viaţa grea unora dintre cei mai amărâţi dintre români (cel puţin la început), că o să te laşi prostită de vulpoii şi şacalii noştri. Mi-e de-a dreptul groază că mă vei obliga să ascult şi să văd producţii europene (care între noi fie vorba, mai au de muncă până să devină entertaiment adevărat… şi eşti de acord cu mine, nu?) de dimineaţă până seara. Mi-e groază că vei naşte un nou tip de politician român, ciocoiul de Bruxelles care (bineînţeles) va suge sângele poporului şi al Europei şi nu va face decât să facă promisiuni şi mai fantasmagorice decât cele pe care le auzirăm până acum… Continue reading ‘Ala mic si rau’

 >> Insemnare preluata de pe blogul radio…fm… - Claudiu, Madrid_, Spania_

Daca primul post legat de Capsula Timpului a avut o nota umoristica, cel de-al doilea vreu sa fie cat se poate de serios, intrucat mi se pare normal ca un astfel de proiect sa beneficieze de seriozitate din partea tuturor. Ar fi ideal ca, in urma acestui proiect sa se creeze o comunitate solida de bloggeri care sa aiba in comun nu numai participarea la aceasta initiativa ci si o colaborare viitoare in alte domenii. Dar poate ca cer prea mult.In ceea ce priveste tema proiectului, mi-as dori ca peste 10 ani sa nu se mai vorbeasca despre Romania ca despre o tara in care domnesc mizeria, coruptia, somajul si saracia. Mi-as dori ca peste 10 ani sa ne cunoasca lumea asa cum suntem intr-adevar, oameni buni, care au ceva de spus si de facut, si o tara frumoasa, poate una dintre cele mai frumoase din Europa. Am plecat de cativa ani din Romania, pentru ca mi s-a oferit ocazia sa o iau de la capat in alta parte. unii, dintre cei ramasi in tara, m-au numit capsunar, desi n-am vazut capsunile la Madrid decat in magazine. Altii mi-au spus ca mi-a lipsit patriotismul atunci cand am parasit Romania. Altii insa m-au felicitat pentru ca am avut curajul sa fac pasul asta. Continue reading ‘A doua mea contributie’

Prinsa in nebunia schimbarii ultimei cifre din 6 in 7 si derutata complet cu integrarea :))), am reusit si eu intr-un final sa fug putin, sa ma relaxaez. Nu am reusit, decat sa fug …. de relaxat mai greu, avand in vedere ca am ajuns la o petrecere undeva, intr-un sat din apropierea Baii Mari. Nebunie curata!! Toata lumea dansa, se bucura, eram noi, prietenii, era perfect! Atunci am simtit cat de bine e sa ai toti prietenii langa tine si sa te bucuri cu ei.

Intr-un moment de respiro bine meritat, m-am gandit: oare ne vom distra tot asa peste 10 ani, sau vom fi la un restaurant, imbracati decent, mancand cu tacamuri si limitandu-ne doar la cativa pasi de vals?! Nu stiu. Trebuie sa astept 10 ani si sa va scriu din nou. Intre timp, am aflat cateva pareri despre ce vor face cativa dintre prietenii mei peste 10 ani. Cu permisiunea lor, va prezint “mini-interviurile” mele.

Toata lumea are vise, vrea sa faca de toate sa aiba multi copii, sa aiba bani sau pur si simplu sa se bucure de viata. Eu ce fac peste 10 ani?! Cred ca o sa fac mult mai bine, voi fi mai matura, mai cu parul lung :)), voi avea 30 de ani…. cred ca o sa am vreo 2 copii, un sot bun, o mica camaruta, pe care s-o numesc “acasa”, casuta la tara unde sa mearga nepotii sa-si viziteze bunicul; un micut centru de tineret exact asa cum il visez de 5 ani, prieteni buni in jurul meu ….. dar cred ca cel mai mult imi doresc si va doresc si voua tuturor sanatate, putere de munca, multe idei, liniste si frmusete, zambet si soare, bucurie si multa iubire.

La multi ani 2007! sa speram ca va fi un an mai bun ….. sper sa-mi iau toate examenele :))

>> Insemnare preluata de la Andreea Csuk, Baia-Mare_

Mai sunt doar cateva ore pana cand va incepe un nou an. De data aceasta unul cu incarcatura “oficiala”. Vom deveni europeni. Dar vom deveni oare mai buni? In fine…

Ce a insemnat pentru mine 2006? Sa vedem:
Pe plan profesional:

• m-am maturizat: Mi-am dat doctoratul in regim de urgenta, dupa 3 ani jumatate. Un adevarat maraton.
• am devenit mai curioasa: am facut cunostiinta cu noi tehnologii ale webului.
• m-am implinit (din pacate si “la propriu cu cateva kile ).
• mi-am schimbat numele in “DeInfo “, adica: sunt profadeinfo , cu spatiu wiki si blog.

Pe plan personal:

• fetita mea a inceput sa vorbeasca si sa accepte gradinita; in plus nu s-a mai imbolnavit atat;
• baiatul “cel mic” a intrat la liceu;
• baiatul “cel mare” e pe picioarele lui.

Ce a fost rau si as vrea sa nu se mai repete anul acesta? Ce imi doresc pentru 2007?

• sanatate
• un invatamant mai performant si mai calitativ
• multa liniste si dorintele amanate sa mi se realizeze.

Va doresc doar atat:

LA MULTI ANI cu de toate!

>> Insemnare preluata de pe blogul Despre chestii din viata(cu si fara tehnologie) - Gabriela Grosseck, Timisoara_

Un penultim post pentru Capsula Timpului… Cred… Ultimul nu e sigur… Pentru că am o surpriză…

O să fie greu. Punct. Dar va trebui să strângem din dinţi, să tragem tare şi să construim o nouă Românie pentru noi şi pentru copiii noştri. România europeană…

Personal, nu ştiu / nu înţeleg extrem de bine sau de corect întreg procesul ce va urma. Şi aici aş da vina pe mass-media, care ia totul în glumă. Se scot în evidenţă miciile aberaţii (pentru că sunt şi aberaţii) în loc să explice şi să se prezinte în mod clar acest proces. Normal, m-aş fi putut informa pe net, aş fi putut suna la numărul acela ce apare în reclama cu aderarea… Dar n-am facut-o… Sunt puţin confuză, aş putea spune… Dar în nici un caz nu sunt speriată sau panicată şi nici nu plâng noaptea, gândindu-mă ce greu o să fie…

Aşa că, din ce-am auzit şi din ceea ce bănuiesc sau cred eu că o să se întâmple… iată ce m-ar bucura pe mine:

>> Citeste mai departe pe blogul My private… world - Ruxx, Bucuresti_

Aceasta este o contributie gazduita. Autorul se numeste Stefania Luca.  Mi s-a parut atat de “pentru Capsula Timpului” ca nu m-am putut abtine sa nu v-o arat. (Adrian)
_____________________________________________________

Gavrila are 50 de ani, a fost miner si toate concediile lui au fost toamna, in timpul cand se fierbe horinca.
“Greu nu-i a face horinca, da-s cateva reguli pe care trebe sa le stii. Daca-ti trebuie horinca curata, lasa poamele sa cada pa pamant, culege-le si nu le spala ca sa nu iei de pe ele drojdia naturala. Altfel, trebuie sa pui drojdie din magazin si nu mai ii horinca buna”.

Urmeaza apoi macinatul poamelor, dar prunele e mai bine sa ramana cu samburele intreg. Se pun in butoaie si se acopera cu folie de plastic. “Apoi sezi-asteapta pana lucra poamele. Isi fac ele treaba, tu n-ai randul lor. Din cand in cand, da folia la o parte sa vezi podu’ (partea de deasupra - n.r.) si, cand vezi ca se arata cum ca s-ar rupe, atunci e vremea fiertului”, spune Gavrila.

Abia din acest moment incepe arta. “Uita-te cu atentie la brener. Daca are nasu’ si obrajii rosii, e semn ca gusta din horinca pana nu mai stie de el. Si uita-te cat de curat ii langa cazan”, povatuieste gospodarul.

Fructele fermentate se pun cu galeata in cazan. Apoi se asaza capacul si (…)

>> Pentru restul retetei vizitati blogul-gazda al lui Adrian Cristea, Cristealizari