Arhivă pentru Decembrie 2006

Alchimia apei de foc a Ardealului

Aceasta este o contributie gazduita. Autorul se numeste Stefania Luca.  Mi s-a parut atat de “pentru Capsula Timpului” ca nu m-am putut abtine sa nu v-o arat. (Adrian)
_____________________________________________________

Gavrila are 50 de ani, a fost miner si toate concediile lui au fost toamna, in timpul cand se fierbe horinca.
Gheorghe Jipa si cazanul sauGreu nu-i a face horinca, da-s cateva reguli pe care trebe sa le stii. Daca-ti trebuie horinca curata, lasa poamele sa cada pa pamant, culege-le si nu le spala ca sa nu iei de pe ele drojdia naturala. Altfel, trebuie sa pui drojdie din magazin si nu mai ii horinca buna”.

Urmeaza apoi macinatul poamelor, dar prunele e mai bine sa ramana cu samburele intreg. Se pun in butoaie si se acopera cu folie de plastic. “Apoi sezi-asteapta pana lucra poamele. Isi fac ele treaba, tu n-ai randul lor. Din cand in cand, da folia la o parte sa vezi podu’ (partea de deasupra – n.r.) si, cand vezi ca se arata cum ca s-ar rupe, atunci e vremea fiertului”, spune Gavrila.

Abia din acest moment incepe arta. “Uita-te cu atentie la brener. Daca are nasu’ si obrajii rosii, e semn ca gusta din horinca pana nu mai stie de el. Si uita-te cat de curat ii langa cazan”, povatuieste gospodarul.

Fructele fermentate se pun cu galeata in cazan. Apoi se asaza capacul si (…)

>> Pentru restul retetei vizitati blogul-gazda al lui Adrian Cristea, Cristealizari

Mandria de a fi bun (Insemnarea anului pe blogul meu)

Cateodata in viata cuiva apre un om care ii poate schimba radical opiniile, gandirile, trairile, sentimentele etc. Astazi a fost una din zilele in care am cunscut, intr-adevar o astfel de persoana.

e fapt il stiam de mai demult, si il apreciam enorm.

Aernout Van Lynden este profesorul meu de jurnalism la Universitatea Americana din Bulgaria. Un om cu o experienta de 20 de ani ca reporter de razboi, un om care a vazut multe la viata lui.

I-a conoscut pe Milosevic, pe Van Karadjic, pe Lady Di, si multi multi altii. A depus 4 marturii la Tribunalul de la Haga, dintre care doua impotriva lui Milosevic, in timpul procesului acestuia, de fapt Van Lynden a fost chiar un martor cheie in acel proces.

Acum e la AUBG.

Astazi m-a chemat la el in birou. Facusem o prezentare despre Advertising – mai exact – The Marlboro Man – si a dorit sa discutam nota mea. Nu ma asteptam sa iau A – poate A- sau B+ – mi-a spus ca m-am descurcat excelent, si ca e mandru ca sunt studentul lui – mi-a vorbit despre notiunea de jurnalist – m-a intrebat daca, intr-adevar asta vreau sa fac. I-am raspuns ca da. De cand eram mic jurnalismul a fost visul meu. Si a fost bucuros cand a auzit asta. Mi-a placut ca a zambit pe parcursul intregii conversatii, si m-a privit direct in ochi.

>> Citeste mai departe pe blogul Reverberatii – blog civilizat – Marius Nicolescu, Constanta_

Hop si eu in lada cu zestre!

As vrea sa pun si eu in lada cu zestre pentru Europa un blog… blogul meu din studentie: Detinut in facultate… doar asa, ca sa stim cu ce o sa se ocupe studentii peste 5-10 ani. As vrea sa mai pun niste fotografii de prin locurile unde am copilarit, sper sa ramana la fel. Nu se putea sa o uit pe nepotica mea:
Peste 10 ani o sa revin cu fotografii :).

La capitolul asteptari:
In 5 ani vreau si eu o sotie si un copil! Nu cred ca vreau prea mult.

>> Insemnare preluata de pe blogul aiureli.ro – Dani Muresan, Baia-Mare_

Peste zece ani

Vreau să văd brandurile produselor ecologice româneşti, promovate aşa cum se cuvine.

Vreau să văd cultura urbană renăscută. Vreau să văd elitele la locul lor, autentice, respectate.

Vreau să depăşim bunăstarea miticului 1938.

Vreau să văd profesionalism în orice domeniu.

Vreau să văd o civilizaţie de calibru european.

>> Preluare de pe blogul Eliza’s Wor(l)d – Eliza, Zalau_

Vizita de Craciun

Am facut traditionala vizita de Craciun la parinti intr-un sat dobrogean si oarecum dunarean ( 10 km de Dunare). Inevitabil a trebuit sa tin de porc. Rudele si vecinii (inca) se ajuta intre ei ca sa-i faca felul nefericitului animal.

“Ai visat urat asta-noapte?”, este intrebat porcul inainte de a fi scos din cocina. Aceleasi probleme in fiecare an. Le stiu de cand eram copil. Oare unde sa fie taiat si cum sa fie rasturnat porcul? Cutitul parca e prea mic si are lama prea moale? Cel care taie e milos si moare porcul greu. “O sa fuga porcul cu paiele in cap”, etc. Discutii pe tema zilei: de la anu’ nu mai ai voie sa tai porcul. Este aproape singurul lucru care se stie in legatura cu integrarea in UE. Daca nu aparea problema asta, integrarea trecea neobservata. Unii spun ca nu mai ai voie sa cresti mai mult de trei porci, altii ca nu mai ai voie sa-i vinzi. “Iti vor controla in curte ca pe vremea lui Ceausescu”, conchide taica-miu pe tonul unui filosof al istoriei ciclice. Odata sacrificiul indeplinit cu toate secventele lui (parlitul, razuitul, desfacutul, tochitul, etc.), oamenii se considera pregatiti ca sa intampine sarbatorile. (…)

>> Pentru a afla cum a decurs vizita in continuare, vizitati blogul Documentare Romania – Marin Pruteanu, Bucuresti_

Mesaj catre mine peste 10 ani, #2

Continuu cu contributiile video dedicate, in ideea unui „Mesaj catre mine peste 10 ani

Dupa cum spuneam, am profitat de Netoo Party si am intervievat participantii. I-am rugat sa-si faca un bilant al anului care se incheie si sa-si trimita un mesaj peste timp. Astazi, alti trei:

1) Filip
Filip Lepus, Bucuresti – filip.ro

2) Musette
Alina Hodovanu, Bucuresti  – ganduri-la.blogspot.com

3) Rares
Mirica Rares, Bucuresti – netboy.ntb.ro

>>Preluare de pe blogul Cristealizari – Adrian Cristea, Bucuresti_

Craciun romanesc

Telefonul suna. Si suna, suna. De citeva zile, mai mult ca oricind, pe ecran se intind numere necunoscute. Imi zic in mintea mea c-or fi studenti care tin sa-mi faca urari in prag de sarbatori. E drept, o parte sint studenti. Dar multe dintre apeluri vin de la oameni pe care nu i-am mai vazut de un an, doi si chiar mai mult. Sint prieteni, fosti colegi, cunostinte, fosti vecini, oameni care au ales sa plece din Romania pentru a trai in Italia, Spania, SUA, Canada, Grecia, Norvegia, Franta, Marea Britanie…

Gabi, in Chicago, lucreaza pentru o firma de audit contabil. Anca, in Grecia, are un cabinet stomatologic, Gabi, in Norvegia, tocmai si-a cumparat o casa intr-un orasel aflat dincolo de cercul polar, intr-o zona in care noaptea polara e o realitate, Iolanda lucreaza intr-o salon cosmetic din Roma, Ana, dupa ce a nascut, a plecat de la motelul pe care-l administra in Spania si acum e muzeograf… Zeci de povesti de viata care pina mai ieri se impleteau cu a mea au de citva timp un drum cu totul aparte…

Pentru ca e Craciun, cei mai multi dintre prietenii si cunoscutii mei s-au intors acasa. Unii sint multumiti de traiul de afara, altii inca trag speranta ca se apropie ziua in care le va fi mai usor. E drept, de la an la an, chipurile lor sint mai senine, iar disperarea si lacrimile sfisietoare pe care le-am zarit pe feţele lor cindva sint date uitarii. Le-a fost greu la inceput. Le-a fost dor. S-au intrebat de sute, de mii de ori daca n-ar fi mai bine sa faca drumul inapoi. Treptat insa s-au acomodat. Acum dupa ce si-au gasit rostul acolo, de un singur lucru le mai este dor: sa-si petreaca sarbatorile de iarna ACASA. Asa ca pun la cap putinele zile de concediu la care au dreptul, platesc dublu si chiar triplu pretul biletelor de avion din aceasta perioada si vin ACASA. Iar cuvintul acesta e aproape magic pentru ei, desi tocmai din cauza lui au plecat cindva de aici.

>> Citeste mai departe pe blogul Mihaelei Berneaga, Iasi_