Amintiri de zestre

Langa pomul de CraciunEu am crezut pana tarziu in Mosi. Si Nicolae, si Craciun. Ai mei s-au chinuit cumplit ani de-a randul sa-mi insele „vigilenta” de copil curios nevoie mare sa-l vada pe Mosu’ cand vine. Fapt pentru care le sunt recunoscatoare. Au intretinut magia cu grija unor artizani preocupati ca lumea copilului lor sa fie fara cusur.

E drept, si eu am vrut sa cred. Din tot sufletul. La scoala, in clasele primare, misterul era deja demult spulberat pentru mai toti colegii mei. Care-ncercau sa ma convinga si pe mine ca „Mosul sunt parintii”.

ar mintea mea disperata – nu care cumva sa-mi scape din mana mirajul si odata cu el, copilaria- a gasit o explicatie pe masura. Mi-am zis asa: probabil ca ei (adica prietenii si colegii) nu sunt cuminti, Mosul cel adevarat nu vine, iar parintii, ca sa-i crute de suferinta, le cumpara ei cadouri.

>> Citeste mai departe pe blogul Gânduri – Alina Hodovanu, Bucuresti_

0 Responses to “Amintiri de zestre”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: