Un obicei care mi-e drag: „plantatia”

De cativa ani, in familia mea s-a „adoptat” un obicei pe care nu vreau sa-l las uitat prin vreun colt de suflet . De Sfantul Andrei, pe 30 noiembrie, plantam grau (asa cum plantam cu totii fasole prin clasele primare pentru laboratorul de botanica) pentru fiecare membru al familiei (de cand avem motan, are si el recipientul dedicat).

Pe fiecare castronas cu grau pus pe vata udata zilnic din belsug punem o eticheta cu numele „proprietarului”. Eu ii spun „plantatia”. Avem grija de „cultura de grau”, o tundem periodic si de Anul Nou se evalueaza „productia”.

Se spune din mosi-stramosi ca asa cum creste graul, asa va fi anul urmator pentru „proprietar”. Mai exista o explicatie conform careia vigoarea graului si frumusetea lui ar fi „dupa sufletul celui care l-a plantat”. Mie imi convin ambele interpretari!

>> Insemnare preluata de pe blogul Gânduri – Alina Hodovanu, Bucuresti _

0 Responses to “Un obicei care mi-e drag: „plantatia””



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: