Archive Page 2

In cautarea adevarului … ascuns

S-a dus faima lui Ştefan cel Mare şi a lui Mihai Viteazu, în centru atenţiei vor fi personalităţi precum Romano Prodi, Jaque Chirac şi tratate precum ‘raportul Davignon‘ sau declaraţia de la Stuttgart etc. (citeste mai departe)

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas către crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.

>> Citeste mai departe pe blogul I, the CyberGolemPetrvs, Bucuresti_

Anunțuri

Noi insemnari de la Gramo’s World

György Ligeti – Un roman uitat?

György Ligeti s-a nascut in Romania, la Tarnaveni. A facut studii de muzica la Cluj, iar dupa razboi (a fost dus la Auschwitz fiindca era evreu) si-a continuat studiile la Budapesta. Nu a studiat cu Béla Bartók (nascut si el tot in Transilvania), dar a fost influentat de el.
(more…)

Memorialul durerii

o amintire: se deschide facultatea; decanul spune ca hai sa nu mai fumam, ne-am mutat intr-o cladire noua, nu e aerisire, peretii sunt abia vopsiti etc.

nu conteaza argumentele in cazul asta; conteaza autoritatea decanului, care iti spune “nu mai fumam in cladire si gata” (inca nu aparuse legea cu fumatul interzis in institutii publice, dar nu e important);

se termina ceremonia de deschidere; toata lumea iese pe hol, studentii si o parte din profesori, la gramada, isi aprind tigarile, ca si cand n-ar fi auzit nimic; Gramo e stupefiat – asta e un exemplu paradigmatic pentru ce vreau sa spun;
(more…)

Ce mi-a placut la Bienala Tinerilor Artisti. Premiile mele

Originalitate: Lala Rascic “The Invisibles”; curator Oana Tanase. Viata unei familii invizibile – desene si performance. Lala Rascic spune “you are you” si eu intreb “how can you say <you are you> when you are invisible?

(more…)

Cum te poti descurca in Bucuresti? 

subtitlu: mic ghid practic

Bucurestiul este un oras european de provincie. De acum 50 de ani. Cum poti supravietui in el? Iata cateva reguli elementare:

1) Nu iesi pe strada fara casti in urechi. Daca trebuie sa circuli cu transportul in comun, pe langa casti, ia-ti bomboane de menta sau orice alte bomboane cu o aroma suficient de puternica incat sa acopere mirosurile degajate de catre ceilalti calatori.

(more…)

Cum poate fi arestata banda de bicicleta?

Habar n-am. Pur si simplu imi trebuia un titlu. Ok, iata cum arata banda de bicicleta din Berlin:

Atotprezenta (mind you, filmuletul e facut intr-un cartier oarecare, nu in centrul orasului), curata, frumoasa, bine marcata, fara intreruperi , fara pietoni (mi s-a intamplat o singura data in aproape 5 luni sa vad pe cineva stand pe banda – un skinhead urias care, cand m-a vazut, a sarit ca ars la o parte schitand niste scuze). In genere, prin locurile prin care a mai fost Gramo si a mers cu bicla, totul a fost ok. In afara, bineinteles.

Cum e in Bucuresti?

(more…)

Viata unei femei “inteligente, indraznete, provocatoare, mereu alta”

Precizare de inceput: viata ei graviteaza in jurul lui – Barbatul. Sa nu credeti ca ar ceda oricarui barbat. Ea il asteapta si invata pentru el – the one and only.

Adolescenta sau despre victima fericita a fardului, sindromului menstrual si cumparaturilor.

Ce cunoaste?

(more…)

Studentul la filosofie – scurt bestiar

studentul la filosofie, indiferent de sex, are rareori caracteristici care sa il individualizeze; dupa o observare mai atenta am reusit sa descopar cateva specii; le voi descrie in continuare.

>> Insemnari de pe blogul Gramo’s World – Ramona, Gigi, Bucuresti_

Mancarurile copilariei mele

inaugurez cu ocazia asta o noua categorie: „d-ale gurii”. sunt un gurmand, e un obicei d-al meu sa maninc numai bunatati. in ultima vreme am incercat sa mai renunt la grasimi, paine, dulciuri si altele de genu…da in anumite cazuri nu pot sa ma abtin…

in seara atocanita de mazaresta am fost ajutor de bucatar (sefu’ fiind prietena mea, care atunci cind vine vorba de gatit … e pe gustul meu). cind caleam ceapa mi-a venit ideea categoriei.

vad ca dispar pe zi ce trece mincarurile tineretii mele. as putea sa fac o lista lunga cu feluri de mancare care imi alinta papilele gustative. nu eu le prepar pe toate (de obicei gatesc doar ce imi place), dar intotdeuna mi-a placut sa observ. in timp am sa-ti povestesc despre mancarurile copilariei mele…

am inceput azi cu tocana de mazare. nu ai sa gasesti asa ceva la mcdonald’s sau la kfc. „uzina” unde lucrez face si mancare gatita. dar cea preparata la gramada nu are acelasi gust. nu o intelegi atit de bine pina nu calesti ceapa si te ustura putin ochii de la mirosul de ulei incins amestecat cu cel de ceapa. nu apreciezi sosul daca nu tai cartofii cu mina ta sau nu toci morcovii. nu se leaga atit de bine, daca nu o amesteci cu lingura de lemn. da aia neagra de fum si tocita de timp. io farfurie fierbintear la final, nu are acelasi gust daca o pui in farfuria de plastic, aia compartimentata …

daca i-as spune unui american despre toate astea nu ar intelege, poate. acelasi lucru se va intimpla si cu noi peste ani de zile. acum gasesti la supermarket mincare gata facuta. pina si parintii mei, care sunt adeptii ciorbei facute in casa au imbratisat ideea cumpararii unui pui gata prajit din oras. era mai simplu sa-l reincalzeasca putin la „microunde”. in felul asta nu au mai stat doua ore in bucatarie sa astepte cuptorul sa-si faca jobu’

nu, retele nu vor fi uitate niciodata. in schimb vom inlocui placerea de a manca si a gati cu nevoia de a ne hrani…

>> Insemnare preluata de pe blogul lui Adrian Boioglu– Miami_, SUA_

Europa, te iubesc!

Nu ma intrebati care sunt primii pasi dupa aderare. Habar nu am! Nu ma puneti de-acum inainte sa-mi traiesc viata dupa manual. Ca la carte! Nu ma faceti sa cred ca aderarea asta este mai degraba un handicap decat un avantaj.
Nu-mi sufocati libertatea cu tot felul de reguli care, vezi Doamne, sunt europene si trebuie musai respectate, reguli pe care nu le respecta nici oficialii de la Bruxelles. Nu ma puneti sa fiu mai european decat europenii, ca ma pierdeti de client, si piata flamanda va avea de pierdut. Nu ma obligati sa trec granita fara pasaport, doar cu buletinul. Buletinul mi-a fost furat, iar pasaportul nu se simte nici el prea bine. Sta sa expire! Acum mi s-ar parea supercool sa incerci sa treci fraudulos granita in Republica Moldova. Nu ma aratati cu degetul, pentru ca n-am topait de bucurie in noaptea de duminica inspre luni, noaptea integrarii.
Am avut sentimentul ca traiesc lasatu-secului si trebuie sa ma destrabalez inaintea unui post lung si greu. Oricum, cred ca o sa fie mult mai interesant postludiul decat erectia integrarii. Nu ma siliti sa dau buzna in Europa ca sa vad cat de egali suntem noi cu fratii nostri europeni. Nu vreau, pentru ca stiu cati ani mai trebuie sa petrecem ca sa trecem de la statutul de romani la cel de europeni. Pentru ca e pielea a dracu’ pe noi, o sa mai dureze ani buni naparlirea noastra. Si, mai ales, nu ma obligati sa va spun cu ce usi deschise ne asteapta Europa. Nu e nici locul, nici momentul! Asta si pentru ca acest coltisor este interzis minorilor care n-au trecut de prima tinerete.
Europa, te iubesc!

>>Articol aparut in Jurnalul National, (3 ianuarie, 2007) sub semnatura lui Marius Tuca

blog-tag sau … “atinsa pe secrete” – cinci lucruri pe care nu le stii despre Adrian Boioglu

(…)

Chiar m-am gindit de ieri pina azi la ce as putea sa scriu despre mine. nu voi veni cu secrete, pentru ca d-aia sunt secrete si pentru ca ale mele nu sunt interesante chiar deloc… so:

1. in clasa a 3-a am luat primele cursuri de chitara. si a durat povestea asta vo’ 4 ani cel putin. mergeam de doua ori pe saptamana la “parcul pionierilor” din constanta si mai apoi la “clubul elevilor” (e una si aceeasi instittutie, dar a fost redenumita dupa revolutie). cu toate ca stiu sa cint la chitara si mai apoi am fost si in corul liceului, nu am stiut niciodata sa citesc o partitura. adik stiam notele, dar nu puteam sa cint melodia “din gura” doar uitindu-ma la ele… Ceea ce imi pare rau e ca acum, nu mai am timpul si poate nici dispozitia necesara sa mai cint la chitara…

2. am avut parul lung timp de 7 ani. era lung si ondulat si imi placea pe de o parte, pt ca avem succes la fete si pe de alta parte pt ca aratam rebel. nici macar directorul liceului telecom din constanta (gonzo) nu a reusit sa ma convinga sa ma tund. eram singuru din liceu care purta plete, la vremea aia. intr-o zi am mers la un coafor si i-am zis frizerului sa ma tunda. fara regrete. am si acum o suvita ondulata…

(…)

>>Pentru a afla celelalte 3 lucruri secrete, viziteaza blogul lui Adrian Boioglu – Miami_, SUA_

Tendinte din Romania

E titlul unui pictorial aparut in editia din luna decembrie a revistei „The One”. Si e vorba de exact ceea ce ne lipsea din „zestrea” Romaniei: o „defilare” de costume traditionale romanesti, din diverse zone ale tarii.

Totul re-interpretat in viziunea proprie unei reviste pentru femei: rolul „tarancutei” e detinut de un fotomodel. Blonda, cu bujori in obrajori, exact prototipul frumusetii de prin basmele si baladele populare!
Fotografiile au fost realizate de Adi Dinu, pentru revista „The One”. Multumiri pentru acest frumos pictorial!

Costumul de mireasa din Oas. Mireasa din Muscel.

>>Pentru restul pictorialului vizitati blogul
Ganduri
– Alina Hodovanu, Bucuresti_

Drepturi depline – ‘In Uniunea Europeana intra o Romanie mixta’

De la 1 ianuarie 2007, Romania se asaza la masa deciziilor europene. Aflat inca in functia de secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene, Leonard Orban a explicat, pentru Jurnalul National, atat cateva dintre atributiile pe care le va avea in calitate de comisar european pentru multilingvism, cat si „atributiile” pe care le va avea Romania de la 1 ianuarie 2007 in calitate de stat membru al Uniunii Europene.
(…)
Jurnalul National: Ce fel de Romanie intra in ce fel de Uniune Europeana?
Leonard Orban: Intra in UE o Romanie mixta, cu sectoare perfect convergente cu cele din UE si cu altele inca in transformare. O Romanie in curs de dezvoltare, o dezvoltare accentuata. Intram intr-o Uniune confruntata cu problema globalizarii, o Uniune in transformare, in modernizare, in proces de reformare institutionala si in proces profund de reformare pe toate sectoarele pentru a se adapta la provocarile ridicate de globalizare. E o UE actor global, cu sanse mari sa devina un si mai mare actor global.

>>Cititi interviul integral in editia online a Jurnalului National